Demersul de Ameliorare a Turismului Românesc

Prezentarea contextlui

Turismul reprezintă, atât prin conţinut cât şi prin rolul său, un fenomen care s-a impus pregnant în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a actualului secol cât şi al secolului trecut. Este unul dintre componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de ţări şi de oameni.

Turismul reprezintă una din principalele modalităţi de petrecere plăcută şi utilă a timpului. Prin potenţialul uman şi material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor cu care vine în contact, turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului. Totodată, turismul contemporan poate contribui la diminuarea efectelor negative ale şomajului având în vedere faptul că este mare consumator de forţă de muncă şi poate contribui la crearea de noi locuri de muncă în ramurile activităţii economice cu care se află în strânsă legătură. Studiile efectuate pe plan mondial, în legătură cu tendinţele dezvoltării tehnice, economice şi sociale au ajuns la anumite concluzii ce au influenţă asupra fenomenului turistic. Toate aceste aspecte ne conduc spre concluzia, ca turismul va reprezenta în viitor, în aproape toate ţările lumii, o necesitate obiectivă, deoarece consumul de produse turistice se va transforma într-o cerinţă resimţită din ce în ce mai mult de omul modern. Activităţile turistice deţin o poziţie importantă în structura mecanismului economic şi au un rol activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei.

Vocaţia turistică a României este determinată de varietatea şi complexitatea reliefului, de bogăţia apelor de suprafaţă sau a celor subterane, de climatul continental de tranziţie, de vegetaţia şi fauna bogată şi variată, de istoria multimilenară a poporului român, de ospitalitatea oamenilor. De asemenea poziţia geografică a României asigură şi funcţia de turism de tranzit; teritoriul său este traversat de principalele drumuri ce realizează legătura între vestul şi nordul Europei cu sudul continentului, dar şi cu Orientul Apropiat şi Mijlociu.

România este o ţară carpato-danubiano-pontică, cele trei mari elemente naturale ale Europei îngemănându-se pe teritoriul României. Este ţară carpatică nu numai pentru că pe teritoriul său se desfăşoară 2/3 din suprafaţa acestui lanţ montan, ci şi pentru că relieful ţării (cu excepţia Dobrogei) este un rezultat al evoluţiei Carpaţilor; este ţară dunăreană deoarece 1075 de km (38%) din lungimea fluviului (inclusiv gura de vărsare) ce străbate Europa de la vest la est curge şi pe teritoriul României; este ţară pontică prin cei 247 km de litoral ai Mării Negre. Toate aceste elemente introduc o diversitate a resurselor turistice: de la crestele montane ale Carpaţilor la canalele pline de stuf, păsări şi peşti ai Deltei Dunării şi până la plajele cu nisip fin ale Mării Negre.

Dintre treptele de relief, munţii sunt cei care exercită o atracţie deosebită pentru turişti. În România munţii ocupă o suprafaţă de circa 66000 kmp, mai mult decât suprafaţa montană a Austriei. În Carpaţii româneşti se află cel mai lung lanţ vulcanic din Europa, cel mai lung defileu din Europa şi peste 11 000 peşteri (din care 145 cu valoare turistică de excepţie), numărul acestora fiind depăşit doar de cele din Franţa.

Hidrografia susţine şi ea în mod revelator vocaţia turistică a României. Cea mai mare parte a râurilor izvorăsc din Munţii Carpaţi şi se îndreaptă către graniţele ţării, debuşând în Dunăre. Atât râurile interioare cât şi Dunărea constituie atracţii turistice de primă mărime. Pe teritoriul României sunt şi peste 4000 de lacuri de origini diferite, multe dintre ele fiind incluse în circuitul turistic. În sud-estul României se găseşte Marea Neagră care joacă un rol important în turismul balnear din această parte a Europei. Reţelei hidrografice de suprafaţă i se adaugă cea subterană deosebit de bogată şi de valoroasă din punct de vedere turistic. În ţară se găsesc circa 3000 de izvoare minerale care au jucat rolul primordial în dezvoltarea turismului balnear de cură românesc.

Poziţionarea României pe paralela de 45° latitudine nordică determină un climat temperat iar poziţionarea în cadrul continentului determină tipul de tranziţie. Acest tip de climat - temperat de tranziţie - este favorabil turismului, permiţând o circulaţie turistică în tot timpul anului.

Strâns legată de relief şi climat este şi marea bogăţie şi diversitate a vegetaţiei şi faunei: stepă, silvostepă, pădure. O menţiune aparte merită Delta Dunării, ecosistem unic în Europa.

Vocaţia turistică derivă şi din aportul creator al poporului român, materializat în prezenţa numeroaselor vestigii ce atestă vechimea milenară a populaţiei în acest teritoriu şi nivelul ridicat de civilizaţie la care a ajuns în decursul diferitelor etape istorice. Între aceste vestigii pot fi enumerate: cetăţile dacice, castrele romane, cetăţile feudale, castelele şi bisericile feudale, muzeele, casele memoriale, monumentele de arhitectură.

În condiţiile prezente şi viitoare ale dezvoltării României, valorificare superioară a resurselor turistice se impune, cu pregnanţă, ca orice domeniu economic. Acesta presupune atât o valorificare complexă şi eficientă în contextul unui turism intensiv, cât şi o protejare şi o conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un volum de timp redus.

Valorificarea resurselor turistice şi dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care asigură o dezvoltare armonioasă tuturor sectoarelor economice şi o îmbinare a criteriilor de eficienţă economică cu cele de ordin social .

Practica a dovedit că turismul românesc a cunoscut până în prezent o dezvoltare extensivă şi îndeosebi conjuncturală, fără o concepţie unitară care să cuprindă toate categoriile de resurse turistice. Această concepţie a condus, pe de o parte, la fărâmiţarea investiţiilor, la nivel teritorial, realizându-se totodată produsele turistice (montane, balneoturistice, culturale etc.) incomplete şi mai ales necompetitive pe piaţa externă, iar pe de altă parte, au fost lăsate în afara turismului obiective turistice şi zone cu potenţial turistic reprezentativ sau cu valoare de unicat.

Capitolul 1

Alegerea subiectului

1.1 Identificarea problemei

Având în vedere contextul prezentat anterior, în proiectul de faţă ne propunem să analiză, situaţia turismului din România din prezent precum şi găsirea unor căi sau instrumente de ameliorare, sau de creştere a calităţii serviciilor turistice în scopul atragerii de turişti, naţionali sau internaţionali.

Situaţia actuală a turismului din România.

a. Capacităţi de cazare.

Conform datelor remise de FPTR, în 2009 se constată o creştere cu 2,6% a capacităţilor din structurile turistice cu funcţiuni de cazare (de la 295898 locuri la 303754 locuri), creşterea cea mai importantă respectiv 4203 locuri, fiind în pensiuni. Acest fenomen poate fi explicat prin volumul mai redus al efortului financiar necesar invesţiiilor în pensiuni turistice şi creşterii interesului pentru această formă de turism.

Este de remarcat efortul investiţional în dezvoltarea şi modernizarea structurilor turistice de categorie superioară , ritmul de creştere a capacităţilor în aceste categorii fiind de +26,9% la 5 stele, +13,6% la 4 stele, +10,3,0% la 3 stele. Totuşi, s-au redus capacităţile din structurile neclasificate cu 6%. Acesta este un semnal pozitiv ce ne face să afirmăm că în zona infrastructurii turistice au loc fenomene cu efecte favorabile asupra dezvoltarii turismului în ţara noastră.