Determinarea Gradului de Atractivitate al Stațiunii Eforie Nord

1. Prezentarea generală a staţiunii

EFORIE NORD – staţiune balneoclimaterică sezonieră, de interes general, în jud Constanta

Altitudine: 6-10 m

Aşezare: staţiune la litoralul M. Negre, aşezată pe fâşia literală dintre lacul Techirghiol şi mare, la o distanţă de 14km de Constantă

Căi de acces: localitatea se afla pe calea ferată şi pe şoseaua E87, la 29km de Mangalia şi 2km de Techirghiol

- cu trenul :Constantă – Eforie Nord - Mangalia

- cu mij rutiere: E87 – DN 39 – Varna – Magalia – Eforie Nord - Constantă

- aeriene: aeroportul M. Kogalniceanu apoi autobuz

- marititme: port Constantă

Istoric: apariţia localităţii este strâns legată de calităţile terapeutice ale nămolului Lacului Techirghiol, primul stabiliment de băi de nămol este amenajat în 1901.

2. Potentialulu turistic al staţiunii

Resurse turistice naturale

a) Climă

Litoral maritim. T medie anuală este de peste 11,20C (220 C în Iulie şi 00C în Ianuarie). Iernile sunt blânde cu zăpadă puţină. Vară durată strălucirii soaelui este de 10-12 ore/zi. Nebulozitatea este redusă vară dar mai crescută în timpul iernii. La ţărm se simt brizele de mare şi de uscat, cu viteză redusă.

b) Relieful

Nu prezintă aspecte deosebite, fiind intr-o fază puţin avansată, dezvoltat pe depozite constituite din călcare4, argile şi marne sarmatice, slab înclinate, acoperite de o cuvertură loessoida ce variază că grosime. ţărmul este înalt de circa 40-60 m latitudine absolută, în care sunt sculptate mici forme depresionare, cu o îngustă plajă (la 100 m lăţime) şi o lungime de 4 Km. Localitatea Eforie Nord este situată pe versantul prelungal Lacului Techirghiol,versant care prezintă spre mare o faleză abruptă cu năruituri, în prezent consolidată.

Faleză naturală de loess, se pastreza în marginea de nord a localităţii Eforie Nord, oferind elemente destul de instructive pentru analiză, că şi în văile scurte şi torenţiale de aici.

Plajă se întinde pe o suprafaţă de circa 3 Km, atingând o lăţime maximă, în partea de sud şi de 100 m. Ea este apărată de şapte diguri de larg care feresc de valuri şi curenţi porţiunile mai înguste din dreptul falezei. Această a fost consolidată prin executarea unor lucrări de mare volum, prezentandu-se sub formă de trei trasee succesive îmbrăcate în granit roşu şi calcar alb, ce comunică cu plajă prin scări monumentale de piatră.

c) Vegetaţia

Este caracteristică pentru nisipurile marine. Pe dunele mobile sau slab consolidate cresc :Elymus sabulosus vâr. giganteus, Eryngium maritimum, Crambe maritimă, Centaurea arenaria, Convolvulus persicus, Medicagomarina, Călcile maritimă, Cokile maritimă, Eupforbia peplis, Mulgedium tataricum, Silene pontică, Poligonum arenarius, Melitotus albuş, Gipsophila scorzonerifolia şi altele

în micile depresiuni dintre dune, unde solul este mai umed, se dezvolta sporadic secară de pădure –Secale silvestre, pe flancurile dunelor joase se dezvolta asociaţia de pir Agropyrum elongatum, A. junceum, şi cu diverse specii că centaurea arenaria, Medicago fălcată, Artemisia arenaria, Euphorbia segnieriana, Stachys maritimă.

Pe nisipurile mai consolidate se înfiltrează specii stepice, cu următoarea compoziţie : Bromus tectorum, B. squarosus, Aegylops cylindrica, Centaurea diffusa, cichorium intybus, Cynodon dactylon,antiplex niteas, asperula humifusa, A. cynachica, Chondrillajuncea, linaria dalmatică, Althaea officinalis şi altele

Se pot întâlni de asemenea unele specii de nisipuri că : Asparagus maritimum, Polygonum arenarium, Astrodaucus maritimus, Stachys maritimă s.a.

d) Faună

Dacă privim fundul stâncos al mării –de sus, de pe falezele de la Eforie Nord sau lăturilor nou construite la Eforie –ceea ce ne atrage privirea în primul rând este covorul de alge de tot felul : verzi, că nişte foi de salată (Ulva lactuca) sau oarecum tubulare (Enteromorpha) şi filamentare (Cladophora), roşii, unele micuţe, ramificate dichotonic că nişte pufuşoare moi (Ceranium) sau cu talul tare şi uşor lăţit (Laurencia), sau rotund (Urondrus), dar mai ales marile alge brune (Cystoseira).Ultimele fac adevărate desişuri, înalte uneori de peste 1m, fixandu-se cu un larg disc adeziv direct pe piatră,ele ocupă fundul tancos de la 1-10-15 m, peste tot unde acesta este prezent la ţărmul nostru. Pe fundurile de piatră trăiesc midiile (Mytilus galloprovincialis), scoici mării (până la 7-8 cm lungime) negre violaceu, ce se prind de pietre (sau orice suport tare din apă mării), cu un smoc de fire chitinoase că nişte perişori (bisus) secretate de o glandă din piciorul lor. Pe stânca direct sau pe midii sticlesc aceleaşi butoiaşe, di plăcute calcaroase albe,de Balamus, amintite la nisip.

în lumea de pietre îşi duc viaţa sumedenii de crabi, de flori –de mare, de viermi şi pesti, toţi cu adaptări anume că să reziste la un mediu izbit puternic de valuri.

ţărmurile stâncoase sunt populate de numeroşi guvizi, care fac bucuria undiţarilor improvizaţi sau profesionişti prin excelentă lor carne albă şi uşurinţă de a se lasă prinşi datorită lăcomiei lor. Dinţii lor puternici, îi ajuta să prindă orice pradă, ba chiar să sfărme anumite scoici şi chiar căsuţele de le Balamus.

O privelişte interesantă oferă spectatorului de pe faleză jocul delfinilor. Cele trei specii din Marea Neagră sunt : una mică cu botul scurt (Phocaena) şi două mai mari Tursiopa de 2 m şi peste 70 Kg şi Delphinus delphis. –mediteraneene

Lângă ţărmul mării ne mângâie privirea rotirile elegante ale celor câteva specii de pescăruşi, mai ales ale lui Larus argentatus cachinnaus, cel mai mare, care cloceşte în ultimii ani pe acoperişul hotelurilor.