Dobrogea

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALA A DOBROGEI

Dobrogea (bulgară Добруджа) este un habitat istoric și geografic care face parte din teritoriul României și Bulgariei, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea era cunoscută în trecutul istoric sub numele de Dacia Pontică sau Sciția Minor. Din punct de vedere administrativ cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar în Bulgaria - Dobrici și Silistra.

Principalele orașe sunt: Constanța, Tulcea, Medgidia si Mangalia, la care se adaugă numeroase sate și stațiunile balneo-climaterice și de vacanță de pe litoral: Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud (odinioară Movila), Costinești, 23 August (odinioară Tatlageac), și, la Comorova (la nord de Mangalia) întreaga salbă de stațiuni numite Neptun, Saturn, Olimp, Jupiter, Venus și Aurora; la sud de Mangalia mai găsim 2 Mai și Vama Veche. Numeroase alte sate de vacanță destinate vacanțelor și perioadelor de relaxare de găsesc la limane (Histria, Ovidiu, Techirghiol) sau la Dunăre. Dobrogea este mărginită în partea de nord-est de frumosul habitat al Deltei Dunării. De asemenea, pe teritoriul Bulgariei, regiunea deține orașele Bazargic și Silistra și situri turistice de patrimoniu natural și istoric: Albena, Balcic, Cavarna, Caliacra, Șabla.

1.1. Geografie:

Dobrogea este limitată la nord de Delta Dunării de Munții Măcinului, la est de Marea Neagră, și la vest de cursul inferior al Dunării. Dobrogea cuprinde în nord-estul Bulgariei regiunile Dobrici și Silistra. Apele curgătoare de pe teritoriul ei sunt, sunt puține la număr, scurte, cu un debit mic, ele se varsă în lacurile de pe țărmul Mării Negre. Cele mai importante râuri sunt: Taița, Telița, Slava, Casimcea. Lacurile existente sunt sărate, dintre care se pot aminti: Techirghiol, Babadag, Golovița, Tașaul, Sinoe si Razim.

1.2. Populatia:

Conform datelor recensământului din 2002, cele două județe din partea românească a Dobrogei au o populație de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni și restul greci, ucraineni și bulgari.

1.3. Istorie:

Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani și Constantinopol. Abia după anexarea de către România în anul 1877 Dobrogea s-a trezit din nou la lumina păcii și dezvoltării, din care trei ultime valuri de sălbăticie în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989 păreau că voiesc s-o smulgă din nou.

Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din eneolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”).

În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis. Coloniile grecești se organizează după modelul polis-ului grecesc. Inițial Histria era cea mai prosperă dintre colonii, însă, ca urmare a împotmolirii golfului, decade, și Tomisul devine cea mai importantă cetate de pe malul de vest al Mării Negre. Coloniile își exercitau influența asupra unui teritoriu mai larg decât cel al cetății propriu-zise.

În aceeași perioadă încep să se constituie și formațiunile statale ale geților. Inscripțiile de la Histria menționează relații cu conducătorii geți Zalmodegikos și Rhemaxos (sec. III î. Chr). Câtăva vreme, cetățile dobrogene se confruntară cu stăpânirea perșilor, apoi, în perioada elenistică, se aliară cu Regatul Pontului, puterea dominantă în Marea Neagră, înainte de a trece sub stăpânirea Romei în anul 46, fiind incluse în provincia romană Moesia.

În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Scythia Minor (denumire romană). Unii istorici folosesc și denumirea de Dacia Pontica. Numele actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci.

Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian.