Londra

Capitolul I Aspecte generale privind resursele turistice din Londra

Londra este capitala Angliei şi a Regatului Unit. Este cel mai important centru politic, financiar, cultural şi artistic al Regatului Unit, şi unul din cele mai importante oraşe ale lumii.

Londra este capitala financiară a Europei, precum şi un centru de afaceri major. Mediul său înconjurător, parcurile şi spaţiile deschise sunt rezultatul a cel puţin două milenii de creştere continuă. Modelele străzilor şi monumentele îl fac imediat cunoscut ca fiind un oraş bogat, iar asta l-a făcut să fie unul dintre destinaţiile turistice urbane de top a lumii.

Populaţia Londrei este de 7,56 milioane locuitori (la mijlocul anului 2007) . Există o imensă diversitate de etnii, culturi şi religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite oraşe din Europa şi din lume. Aici locuiesc, permanent sau temporar, mulţi dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii.

În Londra se găsesc sediile a numeroase instituţii şi corporaţii de importanţă globală; multe clădiri importante: palate, muzee, teatre, săli de concerte, aeroporturi, staţii de cale ferată; ca şi numeroase ambasade şi consulate.

1.1. Geografie

Londra Mare acoperă o suprafaţă de 1579 km². Londra este port pe Tamisa, râu navigabil. Râul a avut o influenţă majoră în dezvoltarea oraşului. Oraşul a fost fondat pe malul de nord, iar până în secolul al XVIII-lea nu a existat decât un singur pod, Podul Londrei (London Bridge), ceea ce a făcut ca oraşul să se dezvolte foarte mult la nord de râu. Câmpia Tamisei a fost un teren propice pentru expansiunea oraşului, cele cîteva coline (ex. Parliament Hill, Primrose Hill) nu au fost piedici semnificative.

În secolele trecute Tamisa era mult mai largă şi mai puţin adâncă. Pe întinderea oraşului însă a fost canalizată şi îndiguită, şi mulţi dintre afluenţii săi au fost complet canalizaţi şi curg acum subteran. Fluxul şi refluxul se fac simţite pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra este expusă inundaţiilor. Pentru a proteja oraşul, în anii 1970 s-a construit la Woolwich, în aval, un sistem de ecluze numit Thames Barrier.

Clima Londrei este temperată, cu veri calde, dar rareori toride şi ierni blânde. Vara temperatura depăşeşte rareori 33°C (recordul absolut fiind 37,9°C, înregistrat în 2003). Iarna căderile de zăpadă sunt rare, iar stratul de zăpadă nu depăşeşte în general 2 cm. În ciuda reputaţiei de oraş "ploios", Londra primeşte anual circa 750 mm de precipitaţii, adică mai puţin decât, de exemplu, Roma sau Sydney. Datorită întinderii zonei construite, Londra este adeseori un microclimat, unde temperaturile sunt cu circa 5°C mai ridicate decât în exterior, deoarece clădirile şi betonul reţin mai bine căldura.

1.2. Istorie

La origini, Londra a fost o aşezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat oraşul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat şi numele nativ al oraşului, London, deşi unele date recente arată că London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraş roman este asediat, prădat şi ars până la temelii de către răsculaţii celţi conduşi de regina Boadicea.

După căderea Imperiului Roman, Londinium a fost abandonat; la vest de acesta a apărut în secolul al VII-lea o aşezare saxonă cu numele Lundenwic, pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată. Iniţial Westminster era un oraş distinct, însă în cele din urmă Londra şi Westminster s-au integrat şi au evoluat împreună, devenind cel mai mare oraş al Angliei, iar din secolul al XII-lea şi capitală a regatului.

Între secolele al XVI-lea şi al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitală a Imperiului Britanic. Marele incendiu din 1666 a distrus o mare parte a oraşului. Reconstrucţia a durat peste 10 ani şi a fost condusă de Sir Christopher Wren, care, cu acea ocazie a proiectat şi construit multe din clădirile emblematice ale Londrei de astăzi, aşa cum ar fi spre exemplu Catedrala Sf. Paul. Creşterea oraşului s-a accelerat în secolul al XVIII-lea, astfel că la începtul anilor 1800 Londra era cel mai mare oraş al lumii.

Bombardamentele naziste din timpul celui de-al doilea război mondial au condus, pe lângă pierderea a peste 30.000 de vieţi, la distrugerea multor clădiri vechi. Reconstrucţia din următoarele decenii a dat prilejul folosirii a numeroase stiluri arhitectonice moderne, care dau oraşului pe alocuri un caracter eclectic.