Portugalia

INTRODUCERE

Primele încercări de definire a turismului, ca fenomen economic şi social, datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Între timp, activitatea de turism a cunoscut evoluţii mai lente sau mai spectaculoase, îndeosebi începând din anii ’60 ai secolului XX, transformându-se într-un adevărat „fenomen specific lumii moderne” şi care a devenit, prin amploarea activităţilor desfăşurate, prin contribuţia la crearea produsului brut mondial şi la crearea de locuri de muncă, prima „industrie” a lumii.

pentru propria plăcere, pe care aceştia le efectuau în Egipt ori frecventarea locurilor unde se găseau izvoare termale, mai mult pentru motive ludice, decât sanitare sunt doar câteva exemple ale formelor incipiente ale turismului, din perioada antichităţii.

Au urmat, în perioada Evului Mediu, alte activităţi ce pot fi considerate a fi „turistice”, precum călătoriile de studii la şcoli şi universităţi de prestigiu din Anglia sau Franţa, organizarea de mari târguri şi chiar pelerinaje (în perioada anilor 1500). La acestea, se adaugă, în perioada Renaşterii, călătoriile de plăcere şi cele motivate de curiozitatea intelectuală.

Turismul internaţional, deplasarea şi călătoria unor persoane în afara graniţelor pentru recreere, destindere şi cunoaştere, s-a amplificat considerabil pe seama dezvoltării social-economice generale, a democratizării relaţiilor dintre state, a ridicării nivelului de civilizaţie şi a diversificării şi modernizării transporturilor şi căilor de comunicaţie. Ca urmare a acestui fapt, turismul internaţional se apreciază că astăzi cuprinde aproape o jumătate de milion de persoane, revenind aproape 83 de turişti la mia de locuitori.

Funcţionarea turismului internaţional a început încă din perioada interbelică, prin realizarea în cadrul Societăţii Naţiunilor a unui organism specializat în acest domeniu – Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT) – din 1925, care a avut sediul la Geneva, schimbată în 1975 în Organizatia Internaţională a Turismului (OMT), cu sediul la Madrid.

Acest organism internaţional care integrează organizaţii naţionale şi regionale, companii, societăţi, asociaţii turistice din toată lumea, a consimţit crearea a şase comisii regionale reprezentând Africa (cu 36 de state membre), Europa (cu 24 de state membre), America (cu 19 state membre), Asia de Est şi Pacific (10 state membre), Orientul Mijlociu (12 state membre), Asia de Sud (8 state membre).

În vederea stimulării şi dezvoltării activităţilor turistice sunt organizate saloane internaţionale de specialitate şi Bursa Internaţională a Turismului ce oferă servicii pentru diferite ţări ale lumii.

Turismul internaţional este specific mai ales ţărilor dezvoltate ale lumii. Amploarea cea mai mare a turismului internaţional se desfăşoara între ţările Europei, între Europa şi America de Nord şi între America de Nord şi Centrală.

Activitatea turistică internaţională se analizează pe baza unor indicatori care exprimă cel mai fidel intensitatea, cantitatea şi calitatea turismului. Cei mai frecvenţi indicatori sunt: numărul turistilor străini care vizitează anual o ţară (se calculează dupa numărul vizelor la frontieră şi dupa numărul sejururilor) şi veniturile anuale obţinute din activitatea turistică internaţională (exprimat în dolari SUA).

Cele mai ridicate fluxuri internaţionale (peste 80% din sosiri) au fost înregistrate de ţările dezvoltate ale Europei de Vest, Americii de Nord, şi de către noile ţări industrializate ale Asiei. Cererea turistică internaţională se caracterizează prin mari inegalităţi şi printr-o orientare preponderentă către ţările dezvoltate. Cu toate că ţările în curs de dezvoltare sunt într-un real progres, ele nu reprezintă decât o treime din sosirile internaţionale de turişti din lume.

Cu secole în urmă, Portugalia era o pionieră a explorarilor în lumea întreagă. Până recent însă, nu a avut prea mult suces în industria turismului. În afară de Lisabona, Algarve și insula Madeira, Portugalia era nedescoperită de majoritatea vizitatorilor. Astăzi, Portugalia înflorește ca o bijuterie pură a turismului european. Istoria sa bogată și tulburată, creată de descoperirile secolelor XV și XVI și conducerea Statului nou din 1932 până în 1974, este o parte integrantă a țării de astăzi.

Portugalia are suficiente locuri listate ca patrimoniu mondial de catre UNESCO și minunății naturale și culturale pentru a atrage atenția oricărui vizitator, pe o perioadă mai îndelungată de timp. Țara are o diversitate surprinzătoare, o climă idilică și locuitori primitori, asta fără a mai menționa imaginile de carte poștală a coastei stâncoase, plajelor primordiale și a pescarilor, străzilor pietruite, caselor văruite și castelelor de poveste.