Proiect de valorificare a potențialului turistic al stațiunii balneoclimaterice Techirghiol

1. Localizarea şi caracterizarea staţiunii :

1.1.Scurt istoric:

Istoria Techirghiolului se pierde în negura vremurilor. Mãrturii arheologice atestã existenta unei civilizatii încã din perioada neoliticului, pe o pantã foarte linã, în apropierea lacului. În antichitate, în imediata vecinãtate a lacului Techirghiol, trecea drumul imperial dintre Tomis si Callatis. Romanii, care cunoşteau efectul terapeutic al nămolului de Nil, se pare cã l-au descoperit şi pe cel de la Techirghiol. Scrierile lui Plinius (23-79 p.H.) ale lui Discorides (50 p.H.) şi, mult mai târziu, ale lui Galenos, consemneazã acest lucru. Techirghiol este staţiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat: Azilul maritim Techirghiol, cu paturi şi instalaţii pentru băi cu nămol.Pe aceste meleaguri s-au descoperit mai mult întâmplător mărturii care ajung până în neolitic. Aşezarea Techirghiol este inclusă în faza a doua a culturii Hamangia-Cernavodă.Vasile Pârvan a efectuat încă din anul 1924 cercetări sistematice pentru a scrie istoria acestor locuri.

Romanii cunoşteau calităţile terapeutice ale nămolului de aici. Există o menţiune în documente a localităţii Techirghiol din anul 1560 sub nume turceşti. În anul 1854 avem înscrisuri despre calităţile terapeutice ale nămolului, când un comandant otoman îşi vindecă braţul bolnav.

În anul 1928, primul patriarh al României ,Miron Cristea , a cumpărat în staţiunea Techirghiol o vilă modestă şi a înfiinţat un sanatoriu preoţesc deservit de câteva monahii pentru clerul din România.Între anii 1965-1967, patriarhul Iustinian a iniţiat lucrări de renovare, a mai construit, s-a format un aspect tradiţional de mânăstire, stil brâncovenesc.În anul 1951, patriarhul Justinian aduce aici o bisericuţă de lemn din secolul XVII-lea de origine transilvăneană, salvată de la Sinaia.În prezent la Techirghiol, Schitul Sfânta Maria s-a transformat în Mânăstire cu statut juridic care asigură pe timp de vară cazare şi masă credincioşilor, dar pot urma şi tratament balnear benefic. În interiorul mãnãstirii se poate vizita un mic, dar deosebit de însemnat muzeu al crestinismului dobrogean.

1.2. Aşezare geografică:

Staţiunea Techirghiol este situată în SE ţării ,în judeţul Constanţa , pe litoralul românesc al Mării Negre ,pe malul nord-vestic al lacului Techirghiol ,un liman fluvio-marin , separat de mare printr-un cordon de nisip, la 16 km de oraşul Constanţa, aproape de Marea Neagra (3 km), la 2 km de Eforie Nord şi 4 km de Moviliţa (anexa nr.1).

1.3 Căi de acces: În staţiunea Techirghiol se poate ajunge atât pe şosea ( DN39 de la Constanţa sau de la Mangalia, cu abatere la Eforie Nord) cât şi cu trenul (anexa nr.1).La Constanţa există şi un aeroport internaţional(aeroportul Mihail Kogălniceanu)

anexa nr. 1 ,,Harta Dobrogei şi a litoralul românesc”

1.4. Nivelul de dezvoltare economico-socială:

Localitatea Techirghiol are o populaţie de 7.108 locuitori(anexa nr.2).Evoluţia numărului populaţiei a fost continuu ascendentă până în 1977,când localitatea înregistra 9.706 locuitori. După această perioadă se observă o descreştere a numărului populaţiei, în 1992 înregistrându-se numai 6.872 loc.

ANEXA 2: ,,Evoluţia numărului populaţiei în Techirghiol(1930-2002)”

Alãturi de condiţiile deosebite, staţiunea Techirghiol beneficiazã de existenţa uneia dintre cele mai moderne baze de tratament fizio-terapeutic din ţara noastrã, aflatã în incinta sanatoriului . Înfiinţatã în anul 1973 s-a aflat într-un continuu proces de înnoire, mai ales în ultimii ani astfel încât, în prezent , aparatura existentã este extrem de performantã. Aici se asigurã tratamentul balneofizic al pacienţilor internaţi în cele trei secţii ale sanatoriului, precum si tratamentele ambulatorii. Techirghiolul dispune de baze de tratament ultramoderne în cadrul cărora există numeroase instalaţii pentru băi calde cu apă sărată concentrată provenită din lac, instalaţii pentru băi calde cu nămol si împachetări calde cu nămol, instalaţii pentru aerosoli si hidroterapie.

2.Prezentarea potenţialului turistic al staţiunii:

Techirghiolul beneficiazã de existenta unui potenţial turistic natural deosebit , concretizate în prezenţa unor factori naturali sanogeni, si anume: climatul, nămolul sapropelic terapeutic de origine organică cu săruri multiple şi apa sărata a lacului (predomină clorurile de sodiu şi magneziu si iodura de sodium).

Staţiunea Techirghiol din judeţul Constanţa este cunoscută nu numai în România ci în întreaga lume prin faptul că aici se găseşte un nămol cu proprietăţi vindecătoare reale a multor afecţiuni severe sau mai uşoare.

Relieful şi structurile geologice se impun mai mult ca suport al activităţii de turism pentru baza tehnico-materială.

Lacul Techirghiol, se situează la confluenţa a trei văi bine înscrise în relief, dintre care cea centrală, Valea Biruinţa , constituie corpul principal al lacului, care înaintează adânc în interiorul uscatului 7,75 km şi două mari golfuri situate oarecum simetric faţă de valea principală.

Câmpurile înalte cu aspect de podiş, care îl mărginesc, coboară ca versanţii unei văi către depresiunea lacustră. Ele sunt fragmentate de o serie de văi scurte, cu caracter torenţial, care debuşează în lac şi formează la intrarea în aceasta golfuri mai mari sau mai mici despărţite prin promontorii ce pătrund în lac ca nişte spinări de deal. Acestea sunt mai evidente în partea sud-estică a lacului, iar în partea nord-vestică golfurile sunt mai rare şi pantele dealurilor mai domoale. În condiţiile situării nivelului la cote de sub 1 metru, în mod normal, aproape întregul ţărm era însoţit de o fâşie de plajă alcătuită din pietriş calcaros şi nisip cochilifer care se ridică cu 0,5-1 m deasupra apei. În ultimii ani, datorită creşterii nivelului, aproape întregul ţărm a intrat sub acţiunea procesului de abraziune, efectele fiind mai vizibile pe latura sudică a lacului. Pe marginile spinărilor de deal care avansează în lac, placa de calcar, scoasă la zi, formează o prispă festonată mărunt si prezentând numeroase microforme carstice de tipul lapiezurilor.Versanţii din imediata apropiere a liniei de ţărm au înălţimi din ce în ce mai mari către coada lacului unde ating circa 60 m.