Rolul ariilor protejate în industria turistică dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova

Turismul ecologic sau ecoturismul a devenit în ultimii 20 de ani motorul principal al industriei turismului mondial. În ţările dezvoltate, ca şi în cele în curs de dezvoltare, ecoturismul, ca o nouă formă de turism sau ca formă a turismului alternativ, trebuie să-şi asume rolul de a contribui atât la conservarea naturii, cât şi la dezvoltarea comunităţii locale.

În prezent, ecoturismul determină într-o măsură crescândă cererea turistică şi, corespunzător, preocupărilor celor implicaţi în activităţile de management turistic. Studiile relevă diferenţa dintre existenţa resursei turistice şi gradul redus al diversităţii produselor turistice locale, acelea ce pot fi scoase pe piţă şi vîndute. Simpla atracţie turistică a unui loc nu e suficientă pentru crearea unui impact economic. Pentru ca localnicii să obţină venituri semnificative din această activitate, este necesar să se creeze infrastructura adecvată şi atracţii care să încurajeze turiştii să cheltuie la locul de destinaţie (baza turistică de cazare, restaurante, locuri de distracţie, târguri, manifestări folclorice etc.) [15,p.266-267]. Ecoturismul, după specialiştii Organizaţiei Mondiale a Turismului, este o formă de turism legată de cunoaşterea şi protejarea mediului–biodiversitate, faună, ecosisteme etc. – insistând pe necesitatea educării turiştilor în problematica mediului şi a mijloacelor de menţinere a acestuia. Adesea, acolo unde se practică ecoturismul, trăiesc comunităţi de oameni cu tradiţii ancestrale, ceea ce face necesară protecţia identităţii şi culturii locale, pentru ca dezvoltarea turismului să fie benefică şi pentru aceste populaţii. În contextul turismului mondial, ecoturismul are o dezvoltare rapidă, atrăgând turişti cu respect pentru natura şi cultura locală [18,p.166-167].

Turismul ecologic sau ecoturismul, numit şi turism verde, blând, sau moale, a apărut sub formă de acţiuni de opunere împotriva poluării mediului şi se manifestă cel mai frecvent prin activităţi care contribuie la ocrotirea diferitor obiective naturale în ansamblu (râurilor, lacurilor, ţărmurilor etc.), a unor obiective naturale luate sub protecţia statului (rezervaţii, monumente naturale concrete) şi sociale (a localităţilor în întregime, caselor de locuit) [5,p.37-46].

Ecoturismul este un turism practicat în spaţii naturale sălbatice şi culturale tradiţionale puţin modificate de om, şi care trebuie să constituie sanctuare de protecţie a naturii şi a formelor ancestrale de civilizaţie, pentru a sprijini dezvoltarea economică a comunităţilor locale.

Expediţiile ecoturistice sânt cele mai bune lecţii de patriotism şi de instruire ecologică, îndeosebi pentru tineret. Turismul în arii nepoluate sau mai puţin poluate, are un scop de consumaţie, de profilaxie şi păstrare a sănătăţii [20,p.28-30].

Ecoturismul se prezintă prin câteva activităţi, dintre care două mai accentuate: prima–orientată în scopuri de documentare şi de educaţie ecologică exprimată prin deplasări ale unor grupuri de persoane (elevi, studenţi, profesori, specialişti în organizarea expediţiilor de acest fel etc.), în scopul vizitării, cercetării şi aprecierii stării ecologice a unor teritorii şi obiective, care se finalizează cu propuneri către factorii de decizie spre a o ameliora, şi a doua – exprimată prin deplasări temporare (în scopuri turistice) în arii mai puţin poluate, pentru a consuma alimente ecologic pure produse şi promovate aici. Vestea despre confortul, plăcerile şi utilitatea turismului ecologic este apoi răspândită de către cei ce-l practică, făcându-l astfel publicitate în rândul prietenilor şi cunoscuţilor [23,p.240-246].

Turismul ecologic sau ecoturismul a devenit în ultimii 15-20 ani factorul principal al progresului industriei turismului mondial. În ţările dezvoltate, ca şi în cele în curs de dezvoltare, ecoturismul, ca formă a turismului alternativ, îşi asumă tot mai mult rolul de factor important ce se implică în problemele conservării şi protecţiei mediului [15,p.270-271].

Astfel, ecoturismul presupune, în practicarea sa, desfăşurarea atât a activităţilor turistice, cât şi a celor economice conexe acestora, într-un mediu agreabil, nepoluat, cu privelişti pitoreşti, reconfortante şi nealterate. Practicarea ecoturismului impune protejarea zonelor sau a resurselor turistice, care sânt destinate studierii, admirării naturii, recreerii şi refacerii fizice şi psihice.