Sibiu, leagăn al culturii și civilizației

Prezentare generală SIBIU

Aşezat în inima ţării, la răscruce de drumuri, Sibiul închide sudul Transilvaniei, asemenea unei fortăreţe pe care timpul nu a putut niciodată să o distrugă.

Începuturile Sibiului se pierd în negura vremurilor. Cert rămâne faptul că primele pagini ale cronicii oraşului se leagă de coloniştii saşi, chemaţi aici de regii unguri, care doreau să-şi consolideze stăpânirea asupra Transilvaniei. Când au venit saşii pe aceste locuri, în secolul al XII-lea, au adus cu ei standarde de civilizaţie pe care le-au sădit într-o zonă predominant rurală. Înflorirea meşteşugurilor şi comerţului pe care saşii le-au promovat cu stăruinţă au condus la o prosperitate a întregii comunităţi.

Dezvoltarea vertiginoasă şi constantă a Sibiului l-a transformat, timp de trei secole, în cea mai importantă cetate a Transilvaniei, unul din cele mai înfloritoare oraşe din această parte a Europei.

Cetatea Sibiului, sau Hermannstadt-ul, cum s-a impus în conştiinţa europenilor, a fost, dintotdeauna, cel mai important centru al populaţiei germane din Transilvania. Acest lucru a determinat Sibiul să ofere o lecţie de toleranţă şi comuniune interetnică, atât între cele trei culturi majore (români, germani, maghiari), cât şi la nivelul minorităţilor. Un alt fenomen caracteristic Sibiului, uşor de observat în creaţiile culturale şi în monumentele sale, este asimilarea curentelor de idei şi a stilurilor arhitectonice occidentale şi îmbinarea acestora cu elemente ale artei şi arhitecturii de tip bizantin, de factură ortodoxă, datorată permanentelor legături ale Sibiului cu Ţara Românească şi Moldova. Sibiul este cea mai de seamă rezervaţie de arhitectură naţională, nu atât în ceea ce priveşte întinderea cât, mai ales în privinţa bogăţiei şi complexităţii urbanisticii şi elementelor arhitecturale păstrate.

Fiind situat la graniţa Regatului Ungariei, Sibiul a fost considerat multă vreme oraşul de la marginea Europei. Din această cauză era cel mai fortificat burg al principatului, un adevărat bastion al creştinismului. Epoca modernă în perioda habsburgică, găseşte Sibiul, drept al doilea oraş al Imperiului, dupa Viena, aşezarea sa strategică la “porţile Orientului” fiind una dintre cauze.

În Sibiu au trăit, s-au şcolit ori au creat o întreagă pleiadă de mari scriitori, filozofi, oameni politici, artişti. Aflat mereu în avangarda epocii, Sibiul nu face rabat de la figuri remarcabile nu doar în context naţional, cât mai ales, în context european. Fie că au fost temerari pe potecile gândirii, fie că au oferit soluţii în momentele cruciale, fie că s-au impus pe plan mondial prin descoperiri revoluţionare, oamenii cu care Sibiul se mândreşte sunt intraţi de multă vreme în patrimoniul universal. De la Nicolae Olahus, care lansează oraşul de pe Cibin pe orbita urbanismului, până la Emil Cioran care a vorbit lumii întregi despre contingenţa fiinţei umane; de la Samuel von Brukenthal decorat de Împăratul Iosif al II-lea cu cel mai înalt grad al Sfântului Ştefan şi până la Hermann Oberth, părintele aeronauticii - oameni diferiţi, din epoci diferite, au un numitor comun-Sibiul.

De asemenea, Sibiul a fost, de-a lungul istoriei, scena de desfăşurare a nenumărate premiere: prima farmacie în 1494, prima bibliotecă în 1300, primul spital în 1292 sau prima librărie în 1778, prima manufactură din spaţiul românesc în 1788, dar şi primul spital de neuropsihiatrie, primul paratrăznet, primul ziar în 1852 şi cel mai mare muzeu în aer liber din Sud-Estul Europei.

Astăzi, Sibiul îşi atrage turiştii nu numai prin farmecul său medieval sau prin şarmul irezistibil al vieţii sale culturale, ci şi prin arta sa gastronomică rafinată care reuneşte tradiţia milenară daco-romană şi influenţele exercitate de-a lungul veacurilor de popoarele stabilite pasager sau definitiv pe aceste meleaguri. Şi nu în ultimul rând, tradiţiile locale ce îşi poartă martorii asemeni unei “maşini a timpului”, într-un trecut aproape uitat.