Studiu privind Organizarea și Funcționarea unei Unități de Alimentație Publică cu Referire la Restaurantul Select

INTRODUCERE

Comerţul de alimentaţie publică are ca obiect de activitate organizarea şi producerea de preparate culinare, a altor bunuri de consum alimentar, asigurarea condiţiilor necesare consumării produselor în spaţii special amenajate, servirea consumatorului atât cu produse proprii cât şi cu mărfuri alimentare nepreparate aprovizionate de la diverşi furnizori.

El constituie o combinaţie a operaţiilor de pregătire şi prezentare a preparatelor culinare, de cofetărie – patiserie, a băuturilor cu serviciile specifice impuse de servirea şi consumul acestora, cât şi de crearea unei ambianţe de destindere şi bună dispoziţie în spaţii special amenajate.

Această activitate complexă ocupă un loc foarte important în viaţa social-economică prin implicaţiile pe care le are şi anume:

-ocuparea unui număr însemnat de persoane într-o activitate productivă, creatoare

de valori;

-oferă posibilitatea preparării unei game sortimentare relativ largi, variate de

produse culinare;

-crează condiţii pentru reducerea timpului consumat în gospodăria casnică pentru

prepararea hranei în favoarea timpului rezervat pentru odihnă, instruire, educaţie, destindere etc.;

-înlesneşte utilizarea mai eficientă a unor materii prime alimentare;

-poate contribui la menţinerea stării de sănătate a persoanelor angajate prin oferirea

de produse culinare proaspete la locurile de muncă din unităţile industriale, de construcţii etc;

-favorizează creşterea productivităţii muncii în unităţile productive şi instituţii;

-oferă posibilitatea creşterii încasărilor în unităţile specifice acestei ramuri de

activităţi;

-stimulează dezvoltarea turismului.

Gradul de dezvolatare a activităţii de alimentaţie publică se corelează strâns cu nivelul

general de dezvoltare economico-socială a unei zone, a unei ţări.

C A P I T O L U L I

ALIMENTAŢIA PUBLICĂ – COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A SFEREI SERVICIILOR

1.1. Definirea noţiunii de serviciu

1.2. Conceperea serviciului – fază importantă pentru buna servire a clienţilor

1.3. Serviciul privit ca output

1.4. Conceptul de calitate a serviciilor

1.5. Rolul economico – social al serviciilor

1.1. Definirea noţiunii de serviciu

Integrate în structurile şi mecanismul procesului social al reproducţiei, serviciile servesc colectivităţi de oameni, unităţi economice, instituţii şi persoane fizice. Prestările de servicii sunt o formă mai înaltă de satisfacţie a trebuinţelor, ele satisfac nevoile materiale şi spirituale, individuale sau colective şi au o dinamică de creştere pronunţată.

”Serviciul este o experienţă temporală trăită de un client atunci când intră în contact cu personalul întreprinderii sau cu un suport material şi tehnic” (Michel Langlois).

Ca proces, definirea serviciului corespunde noţiunilor de intangibilitate, aspect perisabil, contact direct între client şi organizaţie, implicaţie directă a clientului în producerea serviciului.

“Serviciile sunt activităţi distincte, identificabile, prin esenţă intangibile, care aduc satisfacţii dorite şi care nu sunt neapărat legate de vânzarea unui bun sau a unui serviciu” (Stanton).

Crearea unui serviciu poate necesita folosirea unor bunuri materiale însă în acest caz nu se realizează un transfer de proprietate al acestor bunuri asupra clientului. Astfel, serviciile pot fi definite ca un ansamblu de activităţi ce pot fi oferite ca o marfă comercializabilă, a cărei producţie şi consum au loc simultan, la care clientul participă direct, intangibile, ce nu poate fi analizată sau experimentată înainte de cumpărare şi care permite satisfacerea unor necesităţi ale clienţilor.

Elementele unui serviciu sunt: produsul, punctul de vânzare, preţul, promovarea, participanţii, proprietăţile fizice, procesul de producţie.

• Produsul corespunde serviciului principal.

• Punctul de vânzare se referă la situarea geografică şi la amenajare: oraş, cartier, clădire.

• Preţul cuprinde diversele variante de preţuri, modul lor de aplicare şi valoarea serviciului percepută de client.

• Promovarea, pe lângă acţiuni legate de vânzare şi publicitate cuprinde intermediarii, mediul şi procesul de producţie.

• Proprietăţile fizice corespund serviciilor care pot fi percepute prin unul din cele cinci simţuri.

• Procesul de producţie cuprinde fazele care permit prestarea serviciului şi prezintă o serie de caracteristici: fluxurile şi controlul lor, angajarea clientului, flexibilitatea, viteza şi capacitatea de producţie.