Turism rural - pensiuni din Râșnov

Introducere

Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua

jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la

ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice.

Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în

practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei

înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.

Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de

a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă

parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii

amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare

socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile,

valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate.

În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a

lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând câteva

decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin

spontană ori organizată.

Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic

în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea

dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de

practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul

politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural.

Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu

mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două

Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce

mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori

angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a

schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în

dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”.

Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul

agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin

lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile

din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a

locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi

pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil.

Turismul, definitie

Turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăieşte sau munceşte, de la călătorii de o zi până la vacanţe în străinătate.

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulţi autori încercând să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii”. Profesorul elveţian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Pe plan internaţional turismul a devenit o afacere de miliarde de dolari, cu multe economii naţionale care depind de el. În ţările dezvoltate creşte anual mai rapid decât creşterile medii ale economiei. Aportul la PIB al veniturilor din turism ajunge la (sau chiar depăşeşte) 30%.