Turismul Mondial

DEFINIREA CONCEPTULUI DE „ TURISM ”

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.

Prin turism se înţelege:

- în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament;

- în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfăşoară turismul în perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:

„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. Astfel sunt consideraţi turişti persoanele care:

- efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);

- se deplasează în staţiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii stării de sănătate;

- se deplasează în alte localităţi în scopul de a participa la competiţii sportive;

- călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc;

- se deplasează în scopuri culturale.

Turismul este o activitate complexa care are implicatii atat socio-umane, dar mai ales implicatii economice.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuţie aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producţia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări. Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu. Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi ţări cu o economie dezvoltată (Franţa 7.3% PIB, Elveţia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la realizarea PIB

Turismul, prin faptul că este un mare „consumator de muncă vie”, joacă un important rol în economie. El creează noi locuri de muncă, participând astfel la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Numărul mare al celor care lucrează în domeniul turismului are ca explicaţie faptul că posibilitaţile de mecanizare-automatizare a operaţiunilor turistice sunt limitate. De asemenea, sfera relaţiei, trebuie amintit efectul indirect al creşterii numărului celor ocupaţi în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă „indirecte şi induse”( Rodica Minciu, Economia Turismului, Bucureşti, Editura Uranus, 2000 ). Aceasta se explică prin aceea că turismul, fiind un mare consumator de bunuri şi servicii, influenţează benefic utilizarea forţei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară, construcţii).

O alta implicatie a turismului in economie, o reprezinta rolul acestuia in comertul invizibil mondial. Comerţul invizibil este o formă a schimburilor economice internaţionale care nu au ca obiect o marfă. Comerţul invizibil se materializează şi formează „balanţa invizibilă” sau „balanţa serviciilor”, componentă importantă a balanţei de plăţi externe a unei ţări. În cadrul balanţei serviciilor, încasările şi cheltuielile provenite din activitatea turistică se înregistrează în contul balanţier numit „călătorii”. Astfel, în creditul acestui cont se înscriu veniturile rezultate din activitatea turistică, iar în debit cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii turistice

Pe lângă consecinţele economice, turismul are şi o profundă semnificaţie socio-umană. El actionează, prin natura sa, atât asupra turiştilor în mod direct, cât şi asupra populaţiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng şi asupra calităţii mediului, a utilizării timpului liber şi nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre naţiuni. Una dintre cele mai importante funcţii ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor.

Răspunzând unor cerinţe de ordin social, turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. Evoluţia contemporană a economiei mondiale este caracterizată de tendinţa de creştere a timpului liber, fapt ce ridică probleme privind organizarea şi utilizarea eficientă a acestuia.