Tratatul de la Maastricht

1. Structura Tratatului de la Maastricht

Formele de cooperare întemeiate prin Tratatul Uniunii Europene sunt configurate pe trei piloni:

- primul pilon unde Comunitatea Europeană avea misiunea de a asigura buna funcționare a pieței unice, cu o dezvoltare bine conturată, echilbrată și de durată a activităților economice. Competența Uniunii Europene a devenit una cu o sferă largă de aplicare, incluzând educația, pregătirea profesională, cultura, protecția consumatorilor, tineretul, sănătatea publică, telecomunicații și energie, infrastructura pentru transport, precum și politicile industriale;

- al doilea pilon este format din Politica externă și de securitate comună(PESC). Statele membre trebuiau să sprijine activ și fără rezerve această politică, având obiective precum:

- salvarea valorilor comune, intereselor, independenței și a integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite;

- întărirea securității Uniunii sub toate formele;

- promovarea cooperării internaționale;

- dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

- al treilea pilon îl constituie justiția și afacerile interne(JAI), devenit mai târziu cooperare polițienească și judiciară în materie penală.

Sarcina Uniunii era de a dezvolta o acțiune comună în aceste domenii, prin metode interguvernamentale, pentru a oferi cetățenilor un nivel ridicat de protecție, într-un spațiu de libertate, de securitate și de justiție. Aceasta se raportează la următoarele domenii:

- reguli de trecere a frontierelor externe ale Comunității și de întărire a controalelor;

- cooperarea judiciară în materie penală și civilă;

- lupta împotriva imigrației ilegale;

- o politică comună în domeniul azilului;

- lupta împotriva traficului de droguri;

- lupta împotriva terorismului, și a infracțiunilor grave.

Consiliul Miniștrilor poate să adopte, în totalitate, poziții comune, decizii cadru în scopul armonizării legilor și regulamentelor în statele membre.

Există și un Comitet de Coordonare, format din înalți funcționari care formulează avize destinate Consiliului și care pregătește lucrările acestuia.

Tratatul de la Maastricht a modificat tratatele instituind Comunitatea Europeană,

Comunitatea Europeană a cărbunelui și oțelului(CECO), și Comunitatea Europeană a energiei

atomice(EURATOM).

Modificările cele mai importante ale Tratatului de Maastricht, au vizat Tratatul prin întemeierea Comunității Europene, Comunitate ale cărei obiective sunt redefinite în funcție de modificările aduse competențelor comunitare și în care au fost introduse un anumit număr de schimbări instituționale.

Cele două tratate, CECO și EURATOM, nu au fost modificate decât în măsura necesară punerii dispozițiilor lor instituționale în acord cu schimbările aduse Tratatului Comunității Europene.

Politica externă și de securitate comună, a înlocuit dispozițiile Actului Unic European , privind cooperarea politică europeană. Actul Unic European a adus modificări la Tratatele de instituire a Comunităților Europene și a stabilit cooperarea politică europeană. A fost semnat la Luxemburg în 17 februarie 1986, și la Haga, oraș din Țările de Jos, la 28 februarie 1986, intrând în vigoare la 1 iulie 1987.

Noile dispoziții urmăresc deschiderea unei căi privind elaborarea unui autentice politici a Uniunii Europene, cu ajutorul pozițiilor și acțiunilor comune care se dezvoltă, cu anumite rezerve de apărare.

Dispozițiile finale din cadrul tratatului reflectă limitele competenței Curții de Justiție, raportul dintre Tratatul Uniunii Europene și Tratatele institutive ale Comunităților europene, revizuirea tratatelor, aderarea la Uniune, abrogarea dispozițiilor Tratatului de fuziune a executivelor(1965) și ale Actului Unic European, durata Tratatului, ratificarea Tratatului, depozitarea și limitele de redactare a Tratatului.