Microorganisme dăunătoare cerealelor

INTRODUCERE

Cele mai vechi mențiuni despre bolile plantelor se găsesc în scrierile religioase și ale unor filozofi și naturaliști greci și romîni. ARISTOTEL amintește de rugina grîului, iar THEOPHRAST menționează rugina, tăciunele și mălura grîului. OVIDIU implora în scrierile sale pe zeul Jupiter să ferească grîul de mălura iar PLINIU CEL BĂTRAN, în lucrarea “Historia naturalis”(37 volume), descrie ruginile cerealelor și mălura grîului recomandînd, primul pentru combaterea lor, alternanța culturilor.

În perioada renașterii (secolul al XVII-lea) se observa un interes mai mare pentru științele naturii, pentru studiul bolilor la plante și încep să apară descrieri mai ample asupra bolilor plantelor. În această perioadă apar primele lucrări despre bolile plantelor și unele indicații despre natura și cauza lor.

În a doua jumătate a secolului al XIX- lea, ca urmare a perfecționării tehnicii, pe tărîmul cunoașterii bolilor plantelor s-a înregistrat un adevărat salt. Prin descoperirile marelui savant francez L. Pasteur (1822-1895) în fitopatologie își croiește drum concepția patogenistă asupra naturii bolilor.

Dăunătorii sunt niște organisme, de obicei insecte, care provoacă deprecieri asupra culturilor de cereale, dar și asupra produselor depozitate.

Dăunătorii pot deprecia cerealele și produsele obținute din prelucrarea acestora, provocînd pagube mari. Acești dăunători, în general, sunt adaptați condițiilor de viața din magazii, silozuri, unități de producție sau din camp, pierzînd facultatea de a mai zbura, și nu se pot dezvolta în afara contactului cu masa de cereale sau cu planta în lan. Dăunatorilor le sunt proprii anumite zone de răspandire (areal), consecința a unei evoluții îndelungate și complexe sub acțiunea factorilor ecologici și geologici.

Insectele dăunătoare cerealelor se împart în trei grupe:

a) insecte cu aripi tari (coleoptere, gîndaci) dintre acestea cele mai periculoase fiind gărgărițele;

b) fluturii (lipidoptere);

c) acarieni.

Infestarea cerealelor cu insecte și acarieni se poate prezenta sub două forme:

- formă vizibilă, în care dăunătorii aflați în orice stadiu de dezvoltare se pot descoperi cu ochiul liber sau cînd cerealele prezintă semne vizibile de atac( înțepături, orificii, rosături, etc):

- formă ascunsă, în care dăunătorii aflați în orice stadiu de dezvoltare sunt localizați în interiorul cerealelor, tratarea cu reactivi speciali sau prin radiografie.

CAPTOLUL I: MICROORGANISME DĂUNĂTOARE GRÎULUI, BOLI ȘI COMBATEREA ACESTORA

BOLI

MOZAICUL DUNGAT AL GRÎULUI

(MARMOR VIRGATUM)

Boala este cunoscută de mult timp în SUA și Canada. În Europa a fost pentru prima dată semnalată în țara noastră de I. Pop în 1961 și este destul de răspândita.A fost semnalată și în alte țări europene, dar atacul este în general redus. În natură, în afară de grâu virusul mai poate infecta orzul, ovăzul, secara, porumbul precum și graminee spontane.

SIMPTOME: Primele simptome apar pe grâul de toamnă la 2-3 săptamâni de la răsărire. Frunzele plantelor bolnave prezintă de-a lungul limbului dungi sau striuri de culoare verde deschis sau gălbuie , discontinuie, paralele cu nervurile. Intr-un stadiu mai avansat, întreaga suprafață a limbului devine de culoare gălbuie. Plantele bolnave se caracterizează printr-o creștere mai slabă și capacitate de înfrățire redusă ,plantele sunt pitice, paiul se scurtează cu 20-30%, spicele sunt mici și sterile în majoritatea cazurilor.Această reducere este accentuată la plantele infectate toamna, comparativ cu cele infectate primăvara.

COMBATERE: Principala măsură de prevenire este respectarea perioadei de semănat deoarece s-a observat ca infecția cu acest virus descrește odata cu întârzierea semănatului. Se recomandă totuși semănarea grâului de primăvară de timpuriu pentru ca plantele să se dezvolte pâna în perioada de răspândire a bolii. Se impune distrugerea samulastrei și a buruienilor-gazdă, distrugerea vectorilor și cultivarea de soiuri mai puțin afectate de acest virus.