Rolul și activitatea microorganismelor în ecosferă

Ecosfera exprimă unitatea dintre organisme și mediul abiotic. Organismele vii influențează profund compoziția, funcțiunea și structura planetei mai ales prin modificările biogeochimice la care participă și microorganismele.

Ecosfera ca mediu general, în care se află organisme vii, cuprinde trei sfere majore : atmo - ecosferă ; hidro - ecosferă ; lito - ecosferă .

Importanța microorganismelor în atmo - ecosferă este marcată mai ales de posibilitățile de răspândire a acestora în natură. Rolul microorganismelor în hidro - ecosferă este foarte mare dacă ne referim la transformările biogeochimice a macro și microelementelor și la influența asupra sistemelor biologice consumatoare.

Din punct de vedere agricol rprezintă importanță prin faptul că unele microorganisme pot influența creșterea și dezvoltarea normală a plantelor. Microorganismele din lito - ecosferă sunt cele mai inportante din punct de vedere agricol prin faptul că solul este un factor natural de dezvoltare și activitate al acestora.

Solul pune la dispoziția plantelor suportul de fixare, apa, aerul, căldura și nutrienții, elemente esențiale și indispensabile pentru viața și activitatea acestora.

Solul este un mediu heterogen, dinamic și foarte complex alcătuit din coexistența a trei porțiuni : solidă, lichidă și gazoasă.

Porțiunea solidă reprezintă 1/2 din volumul solului și este constituită dintr-o fracțiune minerală, o fracțiune organo-minerală și o fracțiune organică.

Porțiunea lichidă formează asa numita „soluția solului” și este constituită din apa din porii solului și de pe particulele de sol. Ea reprezintă 0,1 - 1% din greutatea solului, iar în apă sunt dizolvate sau dispersate coloidal numeroase substanțe minerale sau organice.

Porțiunea gazoasă corespunde amestecului de gaye prezent în porii din sol. Compoziția amestecului de gaze este diferită de la cea din atmosferă, mai ales în adâncime. Procesul de solificare este complex și îndelungat și se desfășoară sub acțiunea unor factori fizici, chimici și biologici.

1

Etapele procesului de solificare sunt :

- Dezagregarea;

- Alterarea;

- Instalarea și dezvoltarea biocenozelor proprii;

- Formarea și acumularea humusului.

În dezagregare rezultă din rocă pietre, pietriș și nisip și se formează structuri cu porozitate mai mare și capacitate de reținere a apei.

În alterare are loc o dezagregare chimică și biochimică în urma clonării cu microorganismele pionier. În această etapă se formează complexul mineral al solului.

În etapa de instalare și dezvoltare a biocenozelor proprii cianobacteriile, algele și lichenii ca pionieri acumulează fotosintetic substanțe organice care apoi mineralizate de alte microorganisme vor asigura formele accesibile de nutrienți pentru plante.

În etapa de formare și acumulare a humusului se stochează în sol humusul, care constituie componentul esențial al fertilitații solului. Activitatea microorganismelor din sol este influențată de textura și structura solului.

În structura solului participă pe lângă componentele solului și activitatea microorganismelor.

În agregarea particulelor de sol au influență : particulele coloidale de argile, activitatea microorganismelor și macroorganismelor.

La structurarea solului contribuie pe lăngă agregarea particulelor și fragmentarea masei solului, sub influența porilor din sol.

Solul are trei funcții ecologice și anume :

1. Funcția agricolă și silvică prin care pune la dispoziția plantelor nutrienții necesari creșterii și dezvoltării acestora. Fertilitatea solului este caracteristica fundamentală a acestuia.

2. Funcția de tampon, de filtru și de transformare. Din acest punct de vedere solul se interpune între atmosferă și apa freatică și între acestea se găsesc plantele. Solul reține apa și o pune la dispoziția plantelor și a altor sisteme biologice, a atmosferei sau a apei freatice.