Abuz și violență în familie

I Familia definirea conceptului, Familia nucleară, principalelele aspecte ( psihocomportamentale, psihosociale, psihomorale )

Familia este unul din cele mai răspândite tipuri de grupuri sociale și cu toate acestea încercarea de a o defini nu este deloc ușoară, marea diversitate de tipuri de familie care s-au succedat de-a lungul timpurilor sau care coexistă în societățile centemporane, impun găsirea unor caracteristici comune.

Familia din perspectiva sociologcă, desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, de sentimente, aspirații și interese, arătând astfel ca o realitate socială distinctă, ca un grup natural și social fundamental, caracteristic tuturor societăților, în care se manifestă multiple relații, fundamentale fiind cele de căsătorie și rudenie.

Familia din punct de vedere juridic este un grup de persoane, reglementat prin norme legale între care s-au stabilit drepturi și obligații.

Familia se distinge de alte forme de asociere prin următoarele caracteristici :

- Este formată din persoane unite prin relație de căsătorie, sănge sau adopție;

- Membrii familiei locuiesc de regulă sub același acoperiș;

- Este alcătuită din persoane ce interacționează, comunică în cadrul rolului de soț-soție, mamă-tată;

- Mențin și perpetuează o cultură comună.

Sunt mai multe tipuri de familie :

A. Familia de origine- este familia în care te naști și crești, fiind formată din mamă, tată, frați și surori.

B. Familia de procreare sau familia conjugală ea este constituită prin alegerea partenerului și are ca fundament căsătoria, înțteleasă ca uniunme liber consimțită între două persoane de sex opus, în condițiile legii și su scopul întemeierii unei familie.

Familia este una dintre principalele instituții socializatoare ale societății, se înșelege prin socializare procesul social fundamental prin care își proiectează, reproduce și realizează prin conduite adecvate ale membrilor săi, modelul normativ și cultural.

Familia nucleară , numită și familie elementară , în sociologie și antropologie , un grup de oameni care sunt uniți prin legături de parteneriat și părinți și constând dintr-o pereche de adulți și copiii lor recunoscuți social. De obicei, dar nu întotdeauna, adulții dintr-o familie nucleară sunt căsătoriți

Familia nucleară a fost considerată odată pe scară largă drept cea mai fundamentală și universală formă de organizare socială.

În cadrul familiei nucleare tradiționale, soțul este principala sursă de venituri și autoritate a familiei. Soția se ocupa de problemele gospodarești și de creșterea copiilor depinzând din punct de vedere economic de soț.

Vârsta partenerilor la căsătorie era relativ scăzută, numărul de copii asigură creșterea demografică. iar rata divorțurilor era relativ redusp. Acestea au fost, în linii mari, caracteristicile familiei nucleare din secolul XIX și până în deceniul 7 al secolului XX. După această dată, acest tip de familie a cunoscut un continuu și rapid declin. În multe din societățile occidentale ea nu mai reprezinta azi decat 7-10% din totalul grupurilor familiale.

Principala cauză a acestui regres se presupune a fi creșterea ponderii femeilor ocupate profesional. Acest fapt a dus la creșterea independentei economice a femeilor, a satisfacției lor psiho-sociale și a posibilității de egalizare în raport cu partenerul - a pozițiilor sale de autoritate și putere.

Pe de altă parte, însa, se presupune că ocuparea femeilor în activitați extra-familiale a dus la diminuarea funcțiilor familiei, îngrijirii și supravegherii copiilor.

În concluzie, principalele cauze care provoacă destramarea familiilor contemporane sunt :

A) Creșterea mobilității geografice și sociale ce au determinat slăbirea legăturilor comunitare și au contribuit la schimbarea mentalităților privind familia și căsătoria. Reticența și stigmatul social legate de divorț au scazut semnificativ.

B) În multe din societățile contemporane au fost simplificate legile privind divorțul și a fost instituit divorțul “fără vină”, fapt ce a jucat și el un rol important în creșterea divorțurilor.

Strâns legate în formă de unitatea nucleară-familie predominantă sunt familia conjugală și familie consanguinie.

În cadrul familiei, copilul își însușește normele și valorile sociale, devenind apt să relaționezecu ceilalți membrii ai societății. Socializarea în familie are mai multe componente :

- Normativă : prin care se transmite copilului principalele norme ți regui sociale;

- Cognitivă : prin care copilul dobândește deprinderi și cunoștințe necesare acțiunii ca adult;

- Creativă : prin care se formează capacitățile de gândirecreatoare și de a da răspunsuri adecvate în situații noi;

- Psihologică : prin care se dezvoltă afectivitatea necesară relaționării cu părinții, cu viitorul partener, cu proprii copii și cu alte persoane.

În orice societate familia constituie factorul primordial al formării și socializării cupilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căreia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare.

Individul în cadrul familiei, stabilește primele contacte în înțelegerea noțiunilor de responsabilitate și rașionalitate, primele confruntări cu situații supuse prescripților, interdicțiilor, evaluările normelor și idealurile grupului social larg.