Comunicarea nonverbală

Introducere

Tema pe care am abordat-o este lucrarea despre comunicarea nonverbală, iar motivul este dorința de a-i înțelege, studia pe oameni cum comunică prin semne, ce părere au despre tine și a-i observa cum comunică, prin gesturi, postura corpului, expresia facială, accesorile personale (haine, bijuterii, stilul părului, tatuaje,etc), contactul vizual, proximitatea și de a înțelege adevăratele gânduri, sentimente și intenții ale unei persoane.

Conform lui Petre Anghel: ,,a comunica” înseamnă a supraviețui și a învăța pe alții să supraviețuiască (Anghel,2004,p.14). Comunicarea gândurilor, a sentimentelor, succeselor și a neîmplinirilor, iată singura soluție de supraviețuire a oamenilor (Anghel, 2004, p.14).

Exemplu:

E strigătul copilului abia născut,dovadă dată celor din jur că trăiește (Anghel, 2004, p.14).

Ce este mai exact comunicarea nonverbală

Comunicarea nonverbală este interacțiunea umană bazată pe transmiterea de semnale, prin prezența fizică și/ sau prin comportamentul indivizilor într-o situație socio-culturală determinată (Chelcea, 2005, p.25). Conform lui Chelcea, limbajul uman își are originea în exprimarea sonoră a emoțiilor, ca o formă de comunicare nonverbală (Chelcea, 2005, p.27).

Clasificarea comunicării nonverbale poate fi făcută, în principal, după modalitățile senzoriale implicate în receptarea semnalelor (Chelcea, 2005, p.36). Mark L.Knapp consideră că domeniul comunicării nonverbale” include următoarele fapte (Chelcea, 2005, p.36):

1. Cum privim (caracteristici fizice și îmbrăcămintea);

2. Cum auzim (tonul vocii);

2

3. Cum mirosim;

4. Cum ne mișcăm-individual sau în conjuncție cu alții (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale și proximitatea).

Funcțiile comunicării nonverbale

Funcțiile comunicării nonverbale înseamnă a răspunde la întrebarea: ,,De ce apelăm la acest tip de limbaj?” (Chelcea, 2005, p.38). Paul Ekman a identificat cinci funcții ale comunicării nonverbale:

a) Repetarea (dublarea comunicării verbale-spunem ,,da” și dăm din cap de sus în jos și de jos în sus,spunem cuiva că adresa căutată este pe o stradă la dreapta și în același timp arătăm cu mâna încotro să se îndrepte);

b) Substituirea (înlocuirea mesajelor verbale-o față posomorâtă ne spune că persoana în cauză nu se simte bine,etc);

c) Completarea (colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai bună decodificare a lor);

d) Accentuarea/ moderarea (punerea în evidență a mesajelor verbale,amplificarea sau dimpotrivă diminuarea celor spuse:cănd scandăm sloganuri, ridicăm brațul și arătăm pumnul, când admonestăm un prieten, expresia facială poate arăta că nu ne-am supărat foarte rău);

e) Contrazicerea (transmiterea de semnale în opoziție cu mesajele verbale-spunem că ne bucurăm că ne-am întâlnit cu o persoană cunoscută, dar privim în altă parte când îi întindem mâna, ne văităm că nu avem din ce trăi, dar ne afișăm cu bijuterii sau haine scumpe). (Chelcea, 2005.p.38).

Comunicarea nonverbală se realizează cu ajutorul semnelor și semnalelor (Chelcea, 2005, p.16).