Ghenadie II Scholarios și Biserica Ortodoxă

Noua organizare a Bisericii Ortodoxe grecesti, in cadrul imperiului Turc, e strâns legată de numele Patriarhului Ghenadie al II-lea Scholarios.

La câtva timp după intrarea sa triumfală în Constantinopol, Mahomed al II-lea (1451-1481), întreabă pe ortodoxii care mai rămânseseră in oraș, pentru ce Patriarhul lor nu vine să-i aducă omagiile cuvenite . Din partea grecilor i s-a răspuns că nu mai au Patriarh incă din naintea de cucerire a orașului, de când Atanasie al II-lea, renunțase la scaunul patriarhal.

După ce a trecut un timp oarecare de la cucerirea Constantinopolui, Mohamed al II-lea, voind să asigure întinsului său imperiu multinațiolal și policonfesional, linistea internă de care avea nevoie, pentru a putea statornici un ,,modus vivendi,, intre ,,musulmani,, și ,,creștini,, ,poruncind acestora din urmă să-și aleagă îndată un Patriarh.

Un sinod local reunit in grabă la Constantinopol, alese ca Patriarh pe monahul Ghenadie, cunoscut ca laic sub numele de Georgios Kurtesios conducator partidului antiunionist in Bizanț, luptator aprig împotriva Romano-Catolicilor și împotriva unirii cu ei, care nu avuseseră până atunci nicio demnitate bisericească. Numele de ,,Kourteses,, nu-l întalnim decat în frunte lucrărilor din tinerețe. Mai târziu , întalnim în fruntea lucrărilor sale numele de ,,Georghios Scholarios,, iar după ce a îmbrăcat schima monahală, numai numele de ,,Gennadios,, .

Acesta s-a născut la Constantinopol, din părinți cu stare, in jurul anului 1405. După cum aflăm dintr-una din scrierile sale, tatăl său era originar din Tesalia . ,,Deși eu sunt din Bizanț, ne spune el, tatăl meu s-a mutat aici din Tesalia,, . Scolarios a avut o soră, mama lui Teodor Sophianos, un tânăr foarte talentat, care a murit in floarea varstei .

Dintr-o scrisoare a lui Scholarios trimisă către sfârșitul anului 1435 fostul său elev Ioan, aflăm că sora lui a avut patru copii, doi dintre ei au murit de ciumă care a bântuit Constantinopolul în anul 1435-1436. Părinții săi muriseră la această dată, și el locuia împreună cu sora sa, căci Scholarios a fost chiar si înainte de intrarea sa în monahismul celibatar .

Părinții lui Ghenadie Scholarios s-au îngrijit să-i dea din tinerețe o educatie aleasă. În vederea acestui scop, i-au ales ca profesor pe Marcu Eugenicu, mai tarziu renumitul Mitropolit al Efesului, care va juca un rol atât de important în apărarea Ortodoxiei, la ultimul sinod Unionist dintre greci și latini, ținut in anii 1438-1439 la Ferrara-Florența.

În lucrarea sa:,,Plangerea lui Ghenadie asupra nenorocirilor vietii sale,, scrisă către anul 1460, adică după ce el gustase din răspunderile, amărăciunile și greutațile înaltei sale demnitați de Patriarh ecumenic sub turci, Scholarios își va aduce aminte cu duioșie de parinții săi , în memoria cărora a scris aceste frumoase rânduri: ,,O, tu cel mai cucernic părinte dintre oameni pe care i-am cunoscut. O, mamă, cre cu nimic nu se deosebește în sfințenie de cele cântate. Pentru ce ați încercat să rodiți, după cuvința tocmai când o uscăciune groasnică a cuprins pămantul. Pentru ce m-ati adus la viată, văzând răutatea vremilor. De ce mi-ati îngrijit de frumusețea sufletului, trebuind să traiesc în astfel de intuerec,, . Tot in această scrisoare, Scholarios ne informeaza că parinții săi au murit de timpuriu .

Marcu Eugenicu, Mitropolitul de mai târziu al Efesului, i-a predat primele elemente ale învațământului, căci în ceea ce privește științele umane, filozofia și teologia, s-a pregătit , cum ne spune însuși , singur. Se pare, însă, că înrăurirea lui Marcu Eugenicu asupra lui Scholarios a fost cu mult mai mare, căci Marcu socotește pe Scholarios fiul său spiritual.

Din tinerețe, Scholarios a învațat bine limba latină, cunoștința unei limbi străine ca limba latină, i-a asigurat superioritatea asupra multora dintre contemporanii săi, care se foloseau pentru studiile lor numai de limbă maternă si l-au pus in legătură directă cu teologia occidentală, pe care a cunoscut-o bine, încât în anii din urmă ai vieții sale, a pututo combate mai bine decât oricare dintre contemporanii săi. El a folosit mai cu seamă unele scrieri ale Fer. Agustin, ceva mai puțin din Anselm de Canterbury, dar foarte mult din Toma de Aquino, din opera căruia a facut cele mai multe traduceri, comentarii si rezumate .