Poliester

Fibrele poliesterice detin primul loc in productia fibrelor sintetice. Ele apar sub diverse denumiri: Terital, Terom, Dacron, Lavsan, Tesil, Terylene etc., sortimentul fiind in prezent intr-o continua diversificare, prin aplicarea unor noi tratamente de nesifonabilizare, albire optica, calcare permanenta, antipilling, intretinere usoara, etc.

Fibrele poliesterice prezinta un grad inaintat de cristalinitate si de orientare moleculara. La microscop, fibrele apar cilindrice, in sectiune transversala sunt rotunde iar la unele tipuri se observa mici puncte.

Fibrele poliesterice prezinta un tuseu apropiat cu cel al lanii, placut si fiind calduroase asigura un confort bun la purtare.

Au o afinitate scazuta fata de coloranti, fapt pentru care ele se vopsesc la temperaturi ridicate (peste 130°C si sub presiune).

Masa specifica a fibrelor de poliester este de 1,38 g/cm3 iar contractia este redusa.

Higroscopicitatea este foarte redusa, intre 0,2-0,4% si de aceea se usuca cu usurinta. Repriza este de 0,5%.

In apropriere de flacara, fibrele poliesterice se topesc si se contracta, in flacara ard incet, cu topire iar la scoaterea din flacara se sting. Produsul arderii are aspectul unei gamalii tari, maronii sau negre. La o temperatura de peste 260°C se distrug. Fibrele poliesterice nu propaga flacara, dar in tesatura deasa se aprind mai usor. Dintre fibrele sintetice, fibrele de poliester prezinta cea mai mare stabilitate termica (buna capacitate de a pastra forma fixata prin procedee termice).

Fibrele poliesterice au rezistenta foarte buna la tractiune si la frecare, rezistenta la rupere este de 56-68 kgf/mm2 pentru fibrele normale si pentru cele rezistente: 74-78 kgf/mm2.

Prezinta mare stabilitate fata de reactivii chimici, mai ales fata de acizi, oxidanti, solventi organici, substante reducatoare, dar sunt mult mai sensibile la actiunea bazelor. La actiunea luminii solare prezinta o rezistenta satisfacatoare insa radiatiile gama o distrug. Toate aceste proprietati au determinat folosirea fibrelor poliesterice in domeniul imbracamintei de protectie.

Aburul, la o temperatura de 145-155°C, reduce masa moleculara si rezistenta acestor fibre, iar la o temperatura de 220°C, vaporii de apa scindeaza complet fibrele poliesterice.

De asemenea, fibrele poliesterice sunt foarte stabile la actiunea microorganismelor.

Principalele deficiente ale fibrelor poliesterice sunt: tendinta de aparitie a efectului de pilling, afinitatea redusa fata de coloranti, dificultate de fabricare a produselor scamosate ca urmare a pillingului, higroscopicitate foarte redusa si sensibilitate la alcalii.

Fibrele poliesterice se utilizeaza in stare pura pentru firele de ciorapi, insa pentru firele destinate tesaturilor, se fileaza in amestec cu alte fibre: 67% fibre poliesterice si 33% bumbac – pentru camasi, bluze si rochii; 30% fibre poliesterice si 70% celofibra – pentru imbracaminte usoara, de vara; 55% fibre poliesterice si 45% lana – pentru stofe subtiri si semigroase etc.

De asemenea, sunt folosite la fabricarea covoarelor si a mochetelor (mai ales datorita proprietatii unor noi fibre poliesterice de a prezenta o aderenta scazuta fata de impuritati), a blanurilor, dar si pentru o serie de scopuri industriale: prelate, izolatii electronice, corduri pentru anvelope etc.

Poliesterul este un polimer obtinut dintr-un amestec de carbune, apa si produse petroliere. Poliesterul se topeste si arde în acelasi timp, topitura si cenusa pot sa adere repede la orice suprafata, se lipeste inclusiv de pielea omului, generând arsuri. Fumul de la poliesterul ars este negru, însotit de un miros dulceag.