Steganografia

Cuvântul steganografie (steganography) vine din limba greaca unde steganos înseamna ascuns si graph scris (scriere ascunsa). Prin urmare putem spune ca steganografia este stiinta sau arta de a scrie mesaje ascunse astfel încât existenta lor sa fie cunoscuta numai de destinatar si expeditor. Acest concept îsi are originea în vremuri istorice. De exemplu grecii sau romanii foloseau steganografia pentru a trasmite mesaje ascunse, si anume râdeau pârul celui care trebuia sa transmita mesajul, scriau mesajul pe pielea capului si asteptau ca parul sa-i creasca la loc. Mesajul putea fi transmis prin intermediul trimisului, nimeni decât cei care stiau unde se afla putându-l citi.

Steganografia este folosita pentru a ascunde mesaje (fisiere) în alte fisiere mai mari si anume în imagini de tip jpg, bmp, png, în fisiere audio (mp3 sau wav) sau chiar video (avi) fara a exista posibilitatea ca o terta persoana sa stie sau sa afle de existenta lor. Totusi una dintre cele mai cunoscute tehnici de steganografie este "cerneala simpatica" (înscrisul devine vizibil dupa un procedeu - lampa UV, încalzire, etc.). Steganografia nu trebuie confundata cu criptografia. Acesta din urma face ca un mesaj sa devina indescifrabil, dar existenta lui este vizibila, pe când steganografia ascunde existenta mesajului si nu mesajul si face ca steganografia sa fie completarea perfecta pentru codificare.

Metode utilizate în steganografie:

a) stripping-ul reprezinta una dintre cele mai simple tehnici folosite în steganografie si presupune modificarea oricarui titlu al textului urmarit,în scopul de a introduce elementele noi de informatie. Desi în teorie poate reprezenta o solutie buna, în practica stripping-ul pune doua probleme: îndepartarea titlului nu constituie o modificare atât de importanta încât sa poata pune probleme serioase la o analiza statistica sau structurala a mesajului ramas; mesajul si depozitul de plasare al acestuia sunt identice, ceea ce usureaza foarte mult detectia;