Managementul Crizelor și Conflictelor la Granita dintre Infosfera și Lumea Reala

Introducere

Orice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză, capabilă să pună în pericol funcţionarea în parametrii normali şi posibil reputaţia de care beneficiază în mediul înconjurător. Unele crize pot fi previzibile şi pot fi prevenite, însă cele mai multe nu pot fi bănuite şi nu pot fi anticipate în timp util. În ciuda tuturor precauţiilor (tehnice, economice, financiare, educative etc) care pot fi luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, aceasta poate scăpa de sub control şi să ia amploare. Criza, în funcţie de amploarea ei, dacă nu este gestionată corect din toate punctele de vedere, inclusiv cel al comunicării poate aduce prejudicii grave organizaţiei. Din acest motiv este important să se acorde importanţă comunicării pe perioada crizei pentru a atenua sau chiar împiedica reacţiile negative din partea publicurilor. Barry McLonglin defineşte criza ca fiind “un eveniment, dezvăluire, acuzaţie sau un set de probleme interne şi externe care ameninţă integritatea, reputaţia sau existenţa unui individ sau organizaţii” . În literatura de specialitate se precizează că la originea noţiunii de criză se notează etimologia greacă krisis, “decizie” ca element final al procesului de evaluare, interpretare şi comunicare a modului de rezolvare a unei situaţii.

In perspectiva sociologică criza este identificată ca “o perioadă, în dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declansându-se puternice presiuni spre schimbare” . Definiţiile apartinând domeniului sociologic dar şi psihologic sau economic-politic reusesc să surprindă elemente necesare diagnosticării unei organizaţii aflate în criză, dar nu şi complexitatea variabilelor implicate. În acest sens se impune abordarea structurală a organizaţiei ca sistem de activitate cu două niveluri: nivelul fizic şi nivelul simbolic. Nivelul fizic este cel care curpinde resursele umane, materiale, tehnice, financiare şi tehnologice, iar nivelul simbolic este cel care cuprinde misiunile şi scopurile specifice, normele, relaţiile formale şi informale şi cultura organizaţională. Din acesta perspectivă, Thierry C. Pauchant defineşte criza organizaţională ca “o întrerupere care afectează fizic funcţionarea întregului sistem organizaţional şi-i ameninţă principiile fundamantale, identitatea şi raţiunea de a exista” . Pentru a se ajunge la aceasta situaţie, activitatea unei organizaţii va parcurge mai mule etape: incident (afectează fizic numai un subsistem al organizaţiei), accident (afectează fizic întreaga oranizaţie) şi conflict (afectează simbolic întreaga organizaţie).

Tipologia crizelor

După domeniul în care se manifestă şi cauzele care le determină, crizele pot fi, în principal, de natură politică, diplomatică, economică, socială, financiară, militară, informaţională, psihologică şi ecologică:

Criza politică este o situaţie nou creată, naţională sau internaţională, caracterizată prin existenţa unei ameninţări la adresa obiectivelor sau a intereselor politice şi a valorilor prioritare ale partidelor politice implicate. Ea este pusă în evidenţă de apariţia unor elemente, indici sau factori, cum ar fi.: implicarea partidelor politice în dispute prelungite, care pot duce la apariţia unor reacţii externe faţă de politica internă a statului; manifestarea publică a lipsei de înţelegere şi de consens politic în rezolvarea problemelor fundamentale ale statului; manifestări destabilizatoare desfăşurate de unele grupări etnice; creşterea în amploare şi în virulenţă a manifestărilor şi acţiunilor unor forţe politice aflate în opoziţie în vederea obţinerii puterii; implicarea partidelor politice în problemele sindicale în vederea obţinerii de avantaje sau de capital politic; reacţia unor categorii sociale sau grupuri mari de cetăţeni faţă de unele măsuri luate de guvern, măsuri considerate dure, antipopulare etc.

Criza diplomatică este caracterizată prin situaţia care poate apărea în relaţiile internaţionale, ca urmare a unei conjuncturi create la nivel naţional sau internaţional, prin declaraţii, măsuri sau activităţi de natură diplomatică ce afectează interesele sau obiectivele diplomatice, politice, economice, militare sau de altă natură, iar valorile prioritare ale diplomaţiei unui stat sunt puse în pericol de către una dintre părţile sistemului diplomatic, naţional sau internaţional. Altfel spus, o criză diplomatică apare atunci când o serie de evenimente măreşte posibilitatea recurgerii la mijloace violente şi a renunţării la calea tratativelor.