Tactica constatării infracțiunii flagrante

1. Rolul constatării infracţiunii flagrante în prevenirea şi descoperirea infracţiunilor.

BAZA LEGALĂ: art 465 CPP

DEFINIŢIE:

Este considerată flagrantă infracţiunea comisă în următoarele condiţii:

- Infracţiunea este descoperită în momentul săvîrşirii sau imediat după săvîrşire.

- Făptuitorul, imediat după săvîrşirea faptei este urmărit de persoana vătămata, de martorii oculari sau de strigătul public.

- Făptuitorul este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii, cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.

Rolul în prevenirea şi descoperirea infracţiunilor

Printre celelalte acţiuni întreprinse de organele de poliţie în vederea prevenirii şi descoperirii infracţiunilor un rol important îl are şi constatarea infracţiunilor flagrante.

Prin constatarea infracţiunii flagrante se realizează:

- împiedicarea consumării activităţilor ilicite.

- descoperirea operativă a infracţiunii comise.

- apropierea momentului tragerii la răspundere a făptuitorului de cel al comiterii faptei.

Acest scop se realizează prin faptul că legea prevede concret o modalitate de cercetare şi judecare, într-un termen foarte scurt, în cazul infracţiunilor flagrante.

Art. 168 c.p.p. legiferează clar perioada de trimitere în judecată a inculpatului în cazul infracţiunii flagrante la 3 zile.

În caz ca nu se realizează acest lucru din diferite motive se va urma procedura normală conform art. 146 c.p.p.

- Recuperarea sigură a prejudiciului.

- Găsirea unor probe incriminatoare, care în alte condiţii ar fi dispărut sau nu ar fi putut fi găsite.

- Dă posibilitatea organelor de poliţie să prezinte procurorului într-un termen foarte scurt materialul probator şi făptuitorul.

Constatarea infracţiunii flagrante poate fi facută atat de organele de poliţie cît şi de procuror. Pe lîngă acestea mai au dreptul să constate infracţiuni flagrante:

- Organele inspecţiilor de stat.

- Organele de control şi cele de conducere ale administraţiei publice.

- Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Romane – pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor specifice.

- Comandanţii de nave şi aeronave pentru infracţiunile săvîrşite pe acestea în afara porturilor şi aeroporturilor.

- Agenţii de poliţie de frontieră, pentru infracţiunile de frontieră.

2. Pregătirea în vederea constatării infracţiunii flagrante

Constatarea infracţiunii flagrante se poate face în două cazuri:

a) – În cazul infracţiunilor spontane.

b) – În cazul infracţiunilor despre care există informaţii certe că se produc