Țiganii

Sir Angus Fraser a fost presedintele Comisiei de Taxe Vamale si Accize a Marii Britanii, iar intre 1988 si 1992 consilier al prim-ministrului pentru Eficienta Guvernarii. A fost innobilat in 1985 si a scris numeroase studii asupra tiganilor cum este lucrarea de fata: Tiganii (Originile, migratia si prezenta lor in Europa).

Tiganul conform “The Oxford English Dictionary este membru al unei rase nomade (care se intituleaza romanny) de origine hindusa, cu pielea si parul inchise la culoare, ce traiesc din prelucrarea caldararelor, afaceri de cai, ghicitul, etc.

Inca de la necunoscuta aparitie in Europa, acum mai bine de noua sute de ani, tiganii au refuzat integrarea intr-o viata sociala acceptata de populatia gadze. Astfel obiceiurile si cultura lor au ramas neintelese, identitatea lor fiind dificil de pastrat in concordanta cu societatile in care au trait.

Tiganii de Angus Fraser incepe cu cercetarea originii lor indiene si continua cu migratiile din Evul Mediu pana in Epoca Moderna. Cunoscuti fiind pentru stravechiul lor talent muzical, al darului de a prelucra metale, priceperea la cai si arta de ghicitori si vindecatori, tiganii au avut parte, de-a lungul istoriei lor, de nenumarate persecutii si intamplari negative de la frecventele expulzari pana la “holocaustul” din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Tiganii sunt considerati un popor migrator, care in Evul Mediu ajunge in Balcani, raspandindu-se in intreaga lume. Spre deosebire de saxoni si danezi care s-au contopit cu restul populatiei, pierzandu-si in totalitate identitatea lor distincta, o parte din ei au pastrat o invidualitate si o constiinta de sine proprie.

Denumirea de tigan a aparut ca o deformare a numelui indian al tribului Cingaro. In limba romani cuvantul rom se traduce prin om-fiinta-suflet, in functie de dialect. Cuvantul rom nu are nici o legatura cu Romania, ci se traduce ad litteram cu “om” sau “barbat”. Limba romani se traduce ca limba oamenilor, este de origine graca, indiana.

Capitolul Origini contine informatii despre numeroasele dialecte (peste 60 numai in Europa) si istoria rasei tiganesti aflata in studiul propriei lor limbi. Dovezi puternice ale existentei lor sunt trei lucrari importante in trei puncte geografice care studiaza limba romani. Erau trei tipuri de dialecte romani: grecesc, caldarar si galez.

Mai multe ipoteze spun ca limba romani ar fi rezultat din migratia indo-ariana, inainte de patrunderea pe subcontinentul indian. Datorita faptului ca se stie putine despre dialectele indiene moderne, nu se poate identifica cu certitudine limba cu care limba romani se inrudeste cel mai mult.

Numerosi cercetatori si savanti, printre care profesorul Eugene Pittard si R. C. Cooper, dezvolta tehnici si indicatoare noi ca studierea grupelor sanguine, insa apar studii evazive datorita altor studii bazate pe aceasta tehnica din Suedia, Marea Britanie si Slovenia. Cercetatorul Pittard se loveste de aceeasi problema, fondul genetic al tiganilor suferind un amestec rasial de la plecarea lor din India.

Se incearca o aluzie la triburile armeene, siriene, persiene si indiene ca fiind locul de origine al stramosilor tiganilor, dupa care acestia au emigrat din cauza exodului pe motive de foamete, sau poate razboi.

Diverse teorii ale originii postuleaza idea ca unii tigani s-au simtit atrasi de ipoteza in care stramosii lor ar fi mai degraba razboinicii Kshatriyas care reprezinta al doilea rang intre cele 4 case ale societatii hinduse decat de faptul ca ar fi un amestec pestrit de cantareti si vagabonzi din clasa inferioara. Unii scriitori indieni au sprijinit teoria tiganilor de a se trage din razboinicii jat si rajput.

Conform Kaufman plecarea definitiva a tiganilor din India are loc in secolul al VI-lea I.Hr..

In capitolul Primele Migratii, in Persia, istoricul arab Hamza din Ispahan, relateaza aparitia lautarilor cand monarhul Bahram hotaraste ca supusii sa lucreze jumatate de zi, iar restul zilei sa il petreaca mancand si band, impreuna in sunetul muzicii. Intalning un grup care bea vin, insa nu asculta muzica si afland de la ei ca au incercat sa angajeze un lautar, dar nu au reusit sa il gaseasca, regele Indiei trimite 12.000 de lautari pe care i-a raspandit in toate colturile regatului, acestia apoi inmultindu-se.

Aceeasi legenda se gaseste 50 de ani mai tarziu in poemul epic national persan “Cartea Regilor”, insa fiind 10.000 de lautari primiti de monarh pentru a putea munci ca agricultori si in acelasi timp sa faca muzica pentru saraci, rasplata lor consta in grane,vite si magari. Totusi tiganii sau lurii cum li se mai spuneau, au mancat tot graul si toate vitele, drept pedeapsa fiind izgonirea lor si sa intretina din cantece, in fiecare an umbland prin tara cantand pentru desfatarea celor bogati si a celor saraci, conform relatarilor J.S. Harriot.

Dupa cum relateaza autorul, nu toate legendele si teoriile pot fi credibile datorita faptului ca se facea referire la orice grup nomad cu aceleasi ocupatii.