Volei - pasă de volei cu două mâini

Voleiul este un joc sportiv, care opune doua echipe pe o suprafața de joc, impartita in doua terenuri egale, printr-un fileu. Scopul jocului este de a face sa cada mingea in terenul advers, trimițând-o pe deasupra fileului si de a o împiedica sa atingă solul propriului teren.

Jocul de volei poate fi considerat ca un proces organizat de cooperare realizat prin coordonarea acțiunilor jucătorilor unei echipe - desfășurat in condiții de lupta cu adversarii- adversari care la rândul lor isi coordonează actiunile pentru a dezorganiza cooperarea jucătorilor primei echipe.

Pasa cu doua mâini de sus înainte este procedeul cel mai des întâlnit in jocul de volei. Se executa in mod frecvent in poziție medie, de pe loc sau precedata de o deplasare si oprire, printr-o mișcare de întâmpinare a mingii, care consta intr-o ușoara întindere a articulatiei gleznelor, genunchilor si coatelor. Lovirea propriu-zisa are loc in dreptul fruntii cu primele falange, in special a primelor patru degete, degetul mic atingând tangențial mingea, formand o cupa după care mișcarea de întindere continua cu trecerea greutatii corpului spre inainte si in sus. In momentul lovirii degetele se încordează putin, păstrându-si insa elasticitatea necesara in amortizare. Dupa pasarea mingii bratele isi continua miscarea pana ajung aproape intinse. Corpul este in usoara extensie, iar privirea urmareste mingea.

IN ELABORAREA ALGORITMILOR ELEMENTELOR DE CONȚINUT PREVĂZUTE PENTRU INIȚIEREA IN JOCUL DE VOLEI SE ARE IN VEDERE MODELUL EXECUȚIEI PASEI DE SUS CU DOUA MÂINI ÎNAINTE CU 3 OPERATORI: POZIȚIA FUNDAMENTALA MEDIE, ACȚIUNEA CUPEI, ACȚIUNEA CELORLALTE SEGMENTE. CELE 3 CONDIȚII SUNT ÎNDEPLINITE ATUNCI CÂND SE EXECUTA CORECT:

- oprirea cu fata in direcția pasării; picioarele depărtate la aproximativ lățimea umerilor, unul Putin in fata celuilalt, greutatea egal repartizata pe ambele picioare, trunchiul aplecat înainte, brațele îndoite cu palmele înainte frunții;

- cupa adânc formata in palmele in flexiune, degetele desfăcute, ușor flexate; lovirea se executa in dreptul frunții cu toate degetele;

- segmentele corpului aflat in flexiune asigura transmiterea mingii prin extensia simultana a membrelor inferioare si superioare, ultima articulație extinsa este cea a încheieturii mâinii. Când mingea paraseste degetele, miscarea bratelor continua dupa minge, picioarele se intind pana pe varfuri, fara a parasi contactul cu solul.

Pentru a fi executata corect trebuie ca:

- orice faza a jocului sa fie anticipata;

- deplasarea la minge sa se faca in pozitie corespunzatoare;

- oprirea sa se efectueze cu fata in directia pasarii;

- picioarele si bratele sa se indoaie si sa se intinda concomitent (cu cat distanta de pasare va fi mai mare, cu atat mai accentuata si indoirea picioarelor);

- lovirea mingii sa se faca cu palmele in acelasi plan si sub forma de cupa, cu degetele desfacute, flexate, cele mai mari fiind orientate inapoia celorlalte;

- dupa lovirea mingii, bratele sa continue miscarea pe directia pasarii.” (Tarchila N., Serban M., 1973)