Activitățile de inginerie financiară - Inovația financiară și efectele sale

Inovaţia financiară se manifestă în contextul întregii pieţe financiare şi constă în procesul de dezvoltarea a unor noi produse financiare, a unor noi metode de plasare sau mobilizare a fondurilor băneşti, precum şi în constituirea unor noi organisme financiare.

Ingineria financiară reprezintă instrumentul de implementare a inovaţiei financiare. Activitatea de inginerie financiară nu presupune crearea unor produse financiare exclusiv noi, ci se referă şi la adaptarea unor produse financiare existente şi îmbunătăţirea anumitor caracteristici ale acestora. Se consideră astfel că „un nou instrument financiar este cu adevărat inovativ doar dacă ajută pieţele de capital să funcţioneze mai eficient”

Într-un sens mai larg, ingineria financiară este caracterizată ca fiind procesul ce utilizează matematica financiară şi modelele asistate pe calculator, în vederea luării deciziilor cu privire la evaluarea produselor financiare şi tranzacţionarea acestora, acoperirea şi managementul portofoliului, ingineria financiară având ca obiectiv controlul riscului financiar asumat de o entitate.

Dezvoltarea noilor produse financiare(de exemplu, contractele futures, opţiunile, swap-urile, produsele ipotecare şi progusele garantate cu active etc.) de către firmele de investment banking a urmărit două direcţii importante:

- obţinerea unor câştiguri(venituri) din vânzarea şi comercializarea produselor financiare, conturându-se astfel o piaţă a acestor instrumente;

- obţinerea unor profituri din operaţiunile de arbitraj.

Ingineria financiară s-a dezvoltat ca o necesitate, ca urmare a transformărilor pe care pieţele financiare le-au suferit îndeosebi după anul 1960, ca urmare a renunţării la mecanismul cursurilor de schimb fixe, a instabilităţii politice, a manifestării fenomeniului inflaţionist şi a instabilităţii preţurilor.

Incertitudinea manifestată pe pieţele financiare a evidenţiat necesitatea participanţilor pe pieţe de a se proteja, utilizând produse financiare derivate. Firmele de investment banking reprezintă actorii principali în procesul de crearea a noilor produse financiare, acţionând în calitate de dealeri ai acestora şi deci, contribuind la conturarea şi dezvoltarea pieţelor instrumentelor financiare derivate.

Inovaţia şi transformările structurale în sistemul financiar al ţărilor dezvoltate au determinat apariţia unor noi instrumente financiare, a unor pieţe de negociere şi a unor noi reglementări, „de la reglementare în plan financiar s-a ajuns la de-reglementare şi apoi la re-reglementare, în condiţiile în care auto-reglementarea a continuat să fie prezentă”

Asistăm astfel la manifestarea inovaţiilor de produse, ce au condus la apariţia unor noi instrumente financiare şi la manifestarea inovaţiilor de procese, care au determinat dezvoltarea unor noi tehnici de finanţare.

Devine necesară o delimitare a inovaţiilor financiare, în funcţie de natura instituţiilor implicate în proces. Astfel, putem distinge inovaţiile de sistem, determinate de activitatea agenţilor economici de concepere a unor noi produse financiare, de inovaţiile de politică, reprezentând preocupările autorităţilor în înfăptuirea politicii economice.

William Silber subliniază faptul că inovaţia financiară se manifestă sub trei forme:

- inovaţia de produs, prin crearea unor „noi” produse financiare, prin modificarea, combinarea şi completarea caracteristicilor produselor deja existente pe piaţă;

- inovaţia instituţională, reflectată prin dezvoltarea unor noi instituţii financiare;

- apariţia şi dezvoltarea unor noi pieţe financiare.

Factorii care au contribuit la expansiunea inovaţiilor financiare fac referire la:

- volatilităţile ratei dobânzii, ratei inflaţiei şi a cursului de schimb;

- progresul tehnologic;

- globalizarea şi internaţionalizarea pieţelor financiare;

- participanţi din ce în ce mai sofisticaţi pe pieţele de capital;

- concurenţa semnificativă în planul intermedierii financiare;

- intensificarea tranzacţiilor comerciale internaţionale;

- relaxarea controlului schimburilor;

- cei 3D: dereglementarea, decompartimentarea, dezintermedierea.

Fenomenul de globalizare a favorizat manifestarea inovaţiei în domeniul financiar, iar utilizarea tot mai accentuată a noilor produse financiare în vederea obţinerii unor profituri şi randamente semnificative ale portofoliilor au determinat autorităţile naţionale în domeniu să se orienteze înspre îmbunătăţirea reglementărilor naţionale şi sporirea colaborării internaţionale.

Expansiunea tranzacţiilor şi operaţiunilor cu instrumente financiare derulate şi gradul ridicat de substituire a produselor bursiere cu altele au influenţat nivelul costului tranzacţiilor, în sensul diminuării acestuia.