Nutriția plantelor

Prin nutritia plantelor intelegem totalitatea proceselor legate de preluarea din mediu, circulatia si metabolizarea elementelor minerale si a unor compusi organici de catre plante.Elementele minerale indeplinesc multiple functii fiziologice vitale plantelor, insuficienta unora determinand aparitia fiziopatiilor.

In functie de cantitatea in care se afla in planta,elementele minerale, se impart in macroelemente precum: fosfor, potasiu, sulf, calciu, magneziu, si microelemente precum: fier, clor, mangan, bor, zinc,cupru, molibden.Pe langa acestea, un rol la fel de important il au si elementele neminerale ca si carbonul, oxigenul, hidrogenul si azotul.

Mecanismul de absorbtie ionilor

Absorbtia elementelor minerale se realizeaza pe doua cai: prin absorbtie pasiva si absorbtie activa.

Absorbtia pasiva (fara consum de energie) este bazata pe procesele de difuziune, absorbtie, solubilitate si schimb de ioni.

Difuziunea este determinata de sarcinile electrice ale ionilor disociati care traverseaza membranele plasmatice.In difuziunea ionilor, temperatura si gradientul de concentratie al solutiei externe au un rol important datorita faptului ca astfel creste si energia cinetica moleculara care este esentiala in acest proces.

Adsorbtia depinde de concentratia solutiei, si reprezinta fixarea ionilor pe suprafata membranelor plasmatice.Poate fi de doua tipuri:mecanica si folara.

Schimbul de ioni este strans legat de procesul respirator in urma caruia se elibereaza CO2.

Absorbtia activa(cu consum de energie) poate fi de doua tipuri:

Absorbtie activa primara- cand ATP participa direct ca si o componenta de stocare a energiei.

Absorbtia activa secundara –ATP-ul nu este implicat direct.

Absorbtia elementelor minerale prin organele aeriene-numita si nutritia extraradiculara

Plantele au capacitatea de a prelua o parte din elementele minerale si cu ajutorul organelor aeriene daca acestea sunt sub forma de solutii.Mecanismele acestui tip de absorbtie sunt identice cu cele ale absorbtiei radiculare.Efectele maxime a folosirii acestui sistem de nutritie se realizeaza in fenofazele de inflorit si formarea fructelor.Un avantaj este acela ca astfel putem evita levigarea la nivelul solului astfel pierzand o parte din elementele minerale., dar si ca absorbtia este mai rapida.Putem evita exosmoza daca realizam concentratii de solutii nutritive foliare cu o concentratie mai mica ca cea a sucului celular din epiderma frunzeleor.Cel mai des folosite pentru nutritia extraradiculara sunt azotul, fosforul, magneziul, fierul, si unele microelemente precum bor, cupru, zinc, mangan etc.

Nutritia minerala a plantelor are loc pe parcursul intregului ciclu biologic, dar prezinta intansitati diferite.

Momentul critic-apare de obicei in primele faze ale ciclului biologic.Atunci lipsa sau insuficienta unor elemente nutritive avand o influenta asupra dezvolarii si cresterii ulterioare.

Consumul maxim este perioada cand plantele preiau din mediu cea mai mare cantitate de elemente minerale.De obicei se suprapune cu fenofaza formarii masei vegetative si a cresterii intense, elemetele preluate avand in principal rol structural(azot, calciu, magneziu, etc.)