Factorii de mediu care influențează creșterea și dezvoltarea plantelor

Relațiile plantelor cu factorii de mediu

Plantele au nevoie de anumite condiții care reprezintă mediul lor de viață. Atunci când mediul de viață asigură condițiile cerute de plantă, aceasta va crește și se va dezvolta cum trebuie. La creșterea și dezvoltarea plantelor concură factorii de mediu, aceștia reprezentând acele elemente constitutive ale mediului natural, care intervin activ în viața plantelor. Principalii factori de mediu care influențează creșterea si dezvoltarea plantelor sunt: lumina, temperatura, apa, aerul (dioxidul de carbon și oxigenul), substanțele nutritive, PH-ul și substanțele toxice.

În unele situații factorii de mediu pot deveni restrictivi pentru procesele de creștere și dezvoltare, prin aceea că devin nocivi dacă depășesc anumite limite, valori sau nu pot satisface în măsura necesară cerințele plantelor. Toți factorii de mediu sunt relativ egali în procesul de creștere și dezvoltare, insuficiența unuia are repercursiuni negative asupra plantelor.

INFLUENȚA TEMPERATURII ÎN CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PLANTELOR

Temperatura este unul dintre cei mai importanți factori climatici care influențează ritmul de creștere și dezvoltare al plantelor. Ea condiționează desfășurarea proceselor fundamentale care au loc în plante (creșterea, fotosinteza, respirația, transpirația, absorbția apei și a sărurilor nutritive, etc.). Procesele vitale ale plantelor nu se pot desfășura decât la anumite temperaturi.

În funcție de temperatură, plantele au necesități diferite în creșterea și dezvoltarea lor. Ele au nevoie de o temperatură minimă de creștere, astfel : lucerna, trifoiul și mazărea se dezvoltă la temperatura minimă de 1-2⁰C, inul, grâul, secara, orzul, ovăzul la 2-3⁰C, macul, bobul, cânepa la 3-4⁰C, sfecla de zahăr la 4-5⁰C, floarea soarelui, vița de vie, rapița la 5-6⁰C, cartoful la 7-8⁰C, porumbul, fasolea și soia la 8-10⁰C, castraveții, dovleceii, pepenii la 10-12⁰C, tutunul la 12-14⁰C, tomatele, ardeii, vinetele la 10-15⁰C. Dintre speciile lemnoase, salcia, plopul și arinul prezintă valori ale minimului de creștere de 0-5șC, în timp ce stejarul, nucul și salcâmul de 10șC. Sub valorile minime de temperatură, plantele încetează creșterea, dar nu mor. Unele plante, însă pot suporta temperaturi scăzute de aproximativ -60⁰C (ex: lichenii).

Cea mai favorabilă temperatură pentru dezvoltarea plantelor este cea optimă. Ea asigură creșterea organelor plantei cu o intensitate maximă și este cuprinsă în general între 18ș-37șC, în funcție de specie: 20⁰C la lucernă, 25⁰C la grâu și in, 30⁰C la porumb, 28- 30⁰C la vița de vie, 35⁰C la cânepă. La legume, temperatura optimă de creștere este de 13șC la varză și ridichi, 16șC la cartofii timpurii, salată, spanac, morcov, 19șC la sfeclă, ceapă, usturoi, 22șC la ardei, tomate, fasole, dovlecei, 25șC la castraveți, pepeni.

Temperatura maximă de creștere este cuprinsă în general între 35-45șC. Unele plante, însă pot suporta și temperaturi de circa 70⁰C (ex: algele). Pragul maxim de temperatură la care următoarele plante își opresc activitatea: grâu - 26⁰C, porumb - 38⁰C, bumbac - 45⁰C, tomate - 30- 35⁰C, arahide - 34⁰C și orez - 34⁰C.

Pornirea în vegetație a speciilor pomicole are loc primăvara numai după atingerea unui

anumit prag de temperatură numit „ prag biologic” sau „ zero biologic”. Valoarea pragului biologic este variabilă de la o specie la alta, valoarea acestuia este de: 8⁰C la măr, 7,5-8⁰C la păr, 6-6,5⁰C la cais, 6,5-7⁰C la piersic, 5⁰C la migdal, 8⁰C la vișin, 10⁰C la nuc, 1-2⁰C la coacăz și 5⁰C la căpșun.

Rezistența la ger a rădăcinilor este mai scăzută decât a părților aeriene, fapt explicabil prin aceea că rădăcinile sunt adaptate la un mediu deosebit de cel aerian, caracterizat mai ales prin temperaturi mai ridicate iarna și mai scăzute vara. Astfel rădăcinile mărului rezistă până la -7 - -12⁰C, la păr -18⁰C, la piersic -10⁰C, la vișin - 14⁰C, la coacăz -15,5⁰C, la agriș -18⁰C.

Creșterea și dezvoltarea plantelor depind de temperatura din atmosferă. Principala sursă de căldură a atmosferei este energia solară, pe care plantele absorb doar o parte din ea. Cantitatea totala de caldură necesară plantelor variază de la o specie la alta, în funcție de zona geografică din care provine. Fiecare specie de plante are exigențe termice specifice ceea ce face ca temperatura să aibă o acțiune limitativă asupra creșterii și dezvoltării acestora.