Extras din referat

a) plante fotofile, eurifote sau heliofile ; indică medii cu intensitate ridicată a luminii

• răspândire

- cu precădere în formaţii vegetale deschise : stepă, savană, pampas, prerie, deşert, tundră, etaj alpin ;

- pot fi întâlnite şi în formaţii vegetale închise, spre exemplu : plantele vernale de pe parterul pădurilor cu frunze căzătoare, speciile din stratul arboricol superior al pădurilor ecuatoriale etc.

• adaptări fiziologice şi morfologice:

- asimilaţia clorofilianã se desfãşoarã în condiţii optime, hidraţii de carbon sunt mai numeroşi ;

- cantitatea de ligninã este mai mare;

- ţesuturi lemnoase bine dezvoltate, prezenţa unui strat protector de perişori (cazul florii de colţ - Leontopodium alpinum), frunze coriacee (acoperite cu un strat protector de cearã), cum sunt cele de afin (Vaccinium Myrtillus) sau merişor (Vaccinium vitis idaea), pufoase (stejarul pufos - Quercus pubescens) sau pieloase (arborii din pãdurile tropicale), flori mari, viu colorate etc.

• exemple: iarba câmpului (Agrostis alba), colilia (Stipa capillata), pãiuşul (Festuca pratensis), laricele (Larix decidua), frasinul (Fraxinus excelsior), pinul (Pinus silvestris),salcâmul (Robinia pseudoacacia), specii de Quercus etc .

b) plante heliosciofile, care suportã o oarecare umbrire, reprezentând forme intermediare între cele fotofile şi cele umbrofile (Fagus silvatica, Carpinus betulus etc).

c) plante umbrofile, sciafile sau fotofobe, adaptate la umbrire intensă

• răspândire : sunt caracteristice în special formaţiunilor vegetale închise: taiga, pãduri boreale (de conifere) montane, stratele vegetale inferioare ale pãdurilor de foioase umbroase (ferigi Dryopteris filix - mas, lãcrãmioare Convallaria majalis, mãcrişul iepurelui Oxalis acetosella, coada cocoşului Polygonatum officinale, nãprasnic, specii de muşchi etc.), stratele inferioare ale pãdurilor tropicale, la intrarea peşterilor etc.

• adaptări fiziologice şi morfologice

- asimilaţia clorofilianã este lentã ;

- ţesuturile sunt slab lignificate, urmare a împuţinãrii hidraţilor de carbon (efect al reducerii fotosintezei şi diminuãrii evapotranspiraţiei) ;

- frunzele devin mai fragile şi de un verde mai puţin intens, pe mãsurã ce gradul de umbrire creşte.

Vaccinium vitis idaea - Merişor

Merisorul este o planta vivace, inalta pana la 30 cm, cu o tulpina cilindrica, taratoare, apoi dreapta. Frunzele sunt scurt petiolate, persistente, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, tari la pipait, pieloase, adeseori crestate la varf, cu margini intregi si rasucite. Pe fata superioara sunt verzi-intunecate, lucioase, iar pe cea inferioara palid-verzui, prezentand puncte rare de culoare bruna. Florile sunt albe, usor roz, dispuse la varful ramurilor, aplecate in jos in forma de clopotei. Fructele sunt sferice, carnoase, la inceput albe apoi de culoare rosie lucitoare, cu multe seminte la interior. Infloreste in lunile mai-iulie.