Reproducerea animalelor și dezvoltarea lor ontogenetică

Reproducerea - abilitatea de a produce noi generații de indivizi ai unei specii - este una dintre caracteristicile fundamentale ale organismelor vii. Materialul genetic este transmis de la părinți la descendenți, asigurându-se astfel perpetuarea caracteristicilor speciilor.

Reproducerea poate fi de două tipuri: sexuată și asexuată. Multe specii de nevertebrate (ex. spongieri, celenterate, viermi) prezintă atât reproducere asexuată cât și reproducere sexuată. Reproducerea asexuată se poate realiza prin înmugurire sau prin diviziunea corpului. La unele dintre aceste specii, cele doua moduri de reproducere (asexuată și sexuată) sunt proprii diferitelor generații, astfel încât apare o alternanță între generațiile asexuate și sexuate, fenomen cunoscut sub numele de metageneză.

1.Reproducerea asexuată este caracteristică viețuitoarelor inferioare. Se face pe seama unui individ și se realizează prin trei procese distincte:

- sciziparitate,

- înmugurire,

- sporulație.

Sciziparitatea constă în diviziunea directă a corpului animal prin simplă mitoză. Celulele se divid în două jumătăți care evoluează și se formează doi indivizi normali. Acest tip de înmulțire se întâlnește la algele unicelulare, la protozoare și la unele metazoare cum sunt anelidele și celenteratele.

Înmugurirea (gemiparitatea) se caracterizează prin aceea că, într-un anumit punct sau în mai multe puncte ale corpului, o celulă sau un grup de celule încep să prolifereze, formând muguri, fiecare mugure diferențiindu-se într-un organism nou. Aceștia se pot despărți pentru a viețui independent sau rămân uniți de organismul din care provin (Protozoare, Celenterate s.a.).Hidra se poate inmulți prin înmugurire. În imagine putem observa cum pe peretele corpului apare o proeminență, care se transformă încet într-un mic tubercul (rinichi). Treptat acesta crește în mărime, se întinde și îi apar tentaculele. În cele din urmă, acesta se desprinde și începe o viață independentă.

Sporulația caracterizează protozoarele parazite numite sporozoare. Datorită unor condiții nefavorabile ale mediului extern, înmulțirea vegetativă nu mai are loc, protozoarele secretă o membrană de protecție asemănătoare chitinei (membrană chistică) care-l acoperă în întregime. În interiorul membranei poate persista mult timp, ducând o viață latentă. În acest interval de timp nucleul se fragmentează, protoplasma se adună în jurul fiecărui fragment de nucleu și formează celule mici numite spori. Când condițiile de mediu devin din nou favorabile, membrana se rupe iar sporii sunt puși în libertate și reconstituie organisme noi.