Investiții internaționale

În ceea ce privește prima firma analizată, și anume Transgaz, piața de desfacere a transportului de gaze s-a modificat extrem de mult de-alungul anilor. Creșterea nivelului cunoștințelor de-a lungul timpului a determinat o evolutie a tehnicii și a dorinței de creștere a nivelului de trai al oamenilor, conducând la crearea condițiilor realizării substituirii unor forme de energie cu altele noi.

Mărturiile privind existența gazelor naturale și capacitatea lor calorică nu au fost apreciate la justa lor valoare mulți ani, eventuala lor utilizare fiind una locala neorganizată. Primele mărturii privind utilizarea gazelor naturale sunt cele din Iran cu 2000 de ani înainte de Christos și cele din China, unde izvoarele istorice menționează gazelor naturale în anul 900 î.Chr. pentru iluminat.

Multe informații despre folosirea gazelor naturale se regăsesc în China, mărturii privind scurgerile de gaze naturale provenite din acumulările subterane în provincia Se-Chi-Wan, cu 150 de ani î. Chr., gaze care erau captate cu ajutorul tuburilor de bambus, conduse spre locuri special amenajate unde se ardeau fierbând pa de mare pentru a precipita sarea. În anul 1821 în SUA William Hart, care sapă o fântână cu adâncimea de 9 m în Fredonia, Pennsylvania, a întâlnit o acumulare de gaze naturale. Acesta a avut inspirația de a proceda la evaporarea apei de mare în scopul obținerii sării, prin înlocuirea lemnelor de foc cu gaze naturale. Astfel, gazele naturale au fost captate și transportate prin conducte în tot orașul pentru a fi folosite în acest scop, dar și pentru a ilumina străzile și casele. Acesta a fost debutul industriei de gaze naturale.

În anul 1865 se înființează prima companie de exploatare, transport și distribuție a gazelor naturale, Fredonia Gas Light and Water Works Company, și totodată este anul în care încep separarea gazelor din petrol și transportul acestuia pe distanțe mari, între localitățile Pihole și Miller Farm, Pennsylvania.

Transportul gazelor naturale era realizat la început cu ajutorul conductelor din lemn de pin, iar ulterior cu ajutorul conductelor din oțel îmbinate prin filet. În Europa începutul activității comerciale cu gaze naturale se realiza în anul 1912, în Transilvania, după descoperirea gazelor, la Sărmășel, în anul 1909. Aceste descoperiri și conștientizarea avantajelor pe care le prezintă gazele naturale conduc la dezvoltarea unei noi industrii de gaze naturale substituind timpuriu gazele manufacturiale. Descoperirea întâmplătoare a gazelor naturale în anul 1909, reprezintă piatra de temelie a industriei care avea să furnizeze principala energie primară în balanța energetică a României, pentru mulți ani.

Conducta Sărmășel - Turda, pusă în funcțiune la 3 septembrie 1914 cu o lungime de 52 km și un diametru de 250 mm. Această conductă a fost prelungită până la Uioara cu 24 km și se intenționa continuarea acesteia până la Zlatna (fără ca aceasta să se realizeze). Conducta aproviziona cu gaze două fabrici ale uzinei ungurești Solvay din Turda și Uioara precum și o fabrică de ciment din Turda, iar gazul era folosit exclusiv pentru ardere.

Conducta a fost construită după modelul american din tuburi de oțel fără „cusătură” în lungime de 6 - 10 m, cu racorduri ale căror mufe s-au confecționat din același material. Flanșele s-au fabricat din oțel turnat forjabil, iar inelele de etanșare dintr-un cauciuc special. Cu ajutorul acestor racorduri se puteau obține deviații de până la 5 fără ca să fie nevoie să se curbeze conducta16 . Conducta s-a îngropat în întregime pentru a se preveni eventualele avarii sau racordări ilegale și pentru evitarea pericolelor pe care le prezintă conductele dispuse pe sol pentru populație.

In cazul celei de a doua companie, și anume OMV Petrom SA industria din care face parte, asemanatoare de altfel cu prima, a cunoscut de asemenea o evoluție spectaculoasa în ultimii ani.

În România se poate vorbi astăzi de o experiență de peste 150 de ani în domeniul extracției de petrol. Din cele mai vechi timpuri, subsolul României a fost bogat în hidrocarburi și acest lucru este atestat de urmele de petrol de pe bucățile de ceramică din secolul al II-lea descoperite în siturile arheologice. Dar 1857 reprezintă anul în care se poate vorbi cu adevărat despre extracția și prelucrarea țițeiului, căci în acel an se stabileau, în România, patru mari premiere la nivel mondial: - prima țară cu o producție de petrol înregistrată oficial în statisticile internaționale. (The science of petroleum, 1938); - prima sondă petrolieră comercială din lume construită la Lucăcești, (Bacău); - prima rafinărie industrială construită la Ploiești; - Bucureștiul - primul oraș din lume, iluminat public cu petrol lampant, începând cu 1 aprilie 1857. Apoi, ca urmare a dezvoltării rapide a industriei petroliere - au fost puse în funcțiune, de-a lungul vremii zece rafinării cu o capacitate anuală de prelucrare de cca. 34 milioane de tone. În țara noastră s-au mai înregistrat și alte premiere, precum: - transformarea orașului Ploiești în „capitala aurului negru“, cel mai mare producător de petrol din Europa, prin localizarea în zonă a cinci din cele zece rafinării; - începând cu anii 1900 România a fost prima țară din lume care a exportat benzină; - în 1904 se înființa, la Câmpina, prima școală din lume de maiștri sondori. Concomitent cu dezvoltarea industriei de prelucrare a țițeiului au crescut și capacitățile de producție, astfel încât, în anul 1976, anul de vârf al extracției țițeiului, s-a ajuns la 14,7 milioane tone. Apoi producția s-a diminuat constant având în vedere că resursele de țiței sunt limitate, în condițiile în care descoperirile de noi zăcăminte din ultimii 30 de ani sunt relativ modeste, cu excepția unor semnale pozitive provenite în urma explorărilor din apele de mică adâncime ale Mării Negre.