Managerul de Memorie Cache

Managerul de memorie cache este un set de funcții kernel-mod precum si fire de sistem care cooperează cu managerul de memorie în scopul furnizarii datelor memorate în cache, furnizarea realizându-se către toate driverele sistemului de operare Windows atât la nivel local cat si la nivel de rețea. Caracteristicile principale ale managerului de memorie cache sunt:

-suportă toate tipurile de fișiere eliminând astfel posibilitatea ca fiecare sistem de fișiere să pună in aplicare propriul cod de management al memoriei cache;

-utilizeaza managerul de memorie pentru a constrola anumite părți din fișierele ce sunt stocate în memoria fizică;

-oferă detalii despre memoria cache cu ajutorul blocului logic de bază;

-oferă informații (sugestii) cu privire la crearea fișierelor temporare sau accesul secvențial asupra acestora;

-suportă sisteme de recuperare a fișierelor pentru recuperarea datelor în urma apariției unei erori de sistem.

Sistemul centralizat cache unic

Unele sisteme de operare se bazeaza pe fisiere de date individuale din cadrul memoriei cache, practică rezultata prin memorarea duplicată în cache sau prin limitări ale tipurilor de date care pot fi memorate în cache.

Managerul de memorie

Un aspect neobișnuit a managerului de cache este faptul că nu se știe câte date din memoria cache se găsesc în memoria fizică. Această declarație ar putea suna ciudat deoarece scopul unui cache este acela de a păstra un subsistem de date accesate în mod frecvent în memoria fizică ca o modalitate de înbunatățire a performanțelor sistemelor de intrare/ieșire.

Consistenta datelor stocate in memoria cache

O funcție foarte importantă a managerului de memorie cache este de a asigura faptul că orice proces de accesare de date cache va prima cea mai recentă versiune a acestor date. O problemă poate aparea atunci cand un process deschide un fișier în timp ce un alt proces se folosește de funcția MapViewOfFile din cadrul sistemului de operare Windows.

Blocul virtual al memoriei cache

Managerul memorie cache din cadrul sistemului de operare Windows folosește o metoda cunoscută sub denumirea de memorare în blocurile virtuale cache, în care managerul de cache ține evidența parților unor fișiere care sunt stocate în memoria cache.

Magistrala curentă a memoriei cache

Managerul de cache este proiectat pentru a face memorarea în cache a fluxului de date indiferent de modul în care fișierele sunt memorate în cache. Un flux reprezintă o secventă de octeți din cadrul unui fișier. Unele sisteme de fișiere cum ar fi NTFS, permit ca un fișier să conțină mai mult de un flux, managerul de memorie cache găzduind astfel de fișiere.  

Suportul de recuperare a fișerelor din sistem

Sistemele recuperabile de fișiere cum ar fi NTFS sunt construite pentru a reface structura unui disc după ce a aparut o eroare de sistem. Acest lucru înseamnă că capacitatea operațiilor de intrare/ieșire aflate în curs de desfășurare la acel moment în care apare o eroare de sistem trebuie să fie reconstruite în întregime după repornirea sistemului. Pentru a evita distrugerea datelor stocate pe un disc, informațiile despre fișiere trebuie sa fie stocate într-un jurnal special în care vor fi înregistrate la fiecare actualizare a acestora.

Managerul memoriei virtuale cache

Managerul memoriei virtuale cache utilizează regiuni de spațiu de adrese virtuale , gestionându-le în structuri numite blocuri virtuale de control sau VACB. VCABs definesc aceste zone de spatiu de adrese în sloturi de 256-KB.

Managerul memorie cache constideră că fișierele sunt mapate atât timp cât calea de adresare a acestora este activă.