Modalități de Înregistrare a Datelor pe Suport

Introducere

Stocarea datelor și informațiilor dintr-un sistem informatic este una din problemele fundamentale ale informaticii, și în aceea ce privește păstrarea informației pe termen lung, este și obiectul de interes al arhivisticii.

Într-o ărezentare generală a informației digitale, putem distinge trei tipuri principale de stocare la nivel digital, și anume: stocarea primară. Stocarea secundară și stocarea terțiară, cu unele subtipuri.

Stocarea pimară se referă la ”depozitarea” informației pentru utilizarea ei de către unitatea de procesare a computerului. Nu vom insista asupra ei, deoarece stocarea este temporară, volatilă.

Stocarea secundară vizează păstrarea pe un termen lung a informației. Stocarea secundară are in general o capacitate mai mare decît stocarea primară, dar este de asemenea și mai înceată la srcriere/citire decît aceasta. Principalul suport pentru stocarea secundară este imprimanta.

Stocarea off-line presupune transmiterea informației pe un suport care poate fi cu ușurință deconectat de la sistemul informatic. Stocarea off-line este folosită pentru transfer de date și pentru arhivarea datelor. Dispozitivele de stocare off-lin: CD, DVD, carduri de memorie, memorie flash, dischete, dischete cip, și benzi magnetice sunt cele mai comune suporturi pentru stocarea off-line.

Stocarea terțiară presupune un sistem care conectează/deconectează automat suporturi de stocare media offline,în funcție de cerințele sistemului de operare. Este folosită în domeniul stocării industriale de date și pe mari sisteme de calcul științifice și pe rețele de computere de afaceri. O formă de stocare terțiară este stocarea în bază de date, care presupune un sistem în care informația este păstrată în mari baze de date (bănci de date, depozite de date). Presupune arhivarea și stocarea unor mari cantități de dispozitive de stocare, legate între ele. Informația poate fi accesată printr-un super computer, un mainframe sau un personal computer, În general, aceste baze de date pot fi accesate doar de utilizatori autorizați.

O formă de stocare secundară și terțiară este stocarea în rețea, ce presupune accesarea informației printr-o rețea de computere.

Studiu

În continuare este reprezentată schema modalităților de înregistrare a datelor, după care vor fi descrie fiecare în parte. (vezi Fig.1.)

Stocarea secundară

Stocarea primară se realizează prin intermediul metodei imprimării pe hîrtie.

Materia primă a acestei activităţi o constituie documentul. Etimologic, termenul “document” provine din latinescul “documentum”, cu sensul de “ceea ce serveşte la a învăţa, a se instrui”, termen intrat cu acest sens în limba franceză în secolul al XII-lea. A fost preluat ca neologism în limba română, circulând cu sensul juridic modern, până în secolul al XIX-lea, când s-a fixat şi impus terminologia ştiinţei documentarii.

In accepţie largă, noţiunea de “document” este definită ca: orice bază de cunoaştere fixata material, înregistrată sau susceptibilă de a fi utilizată pentru consultare studiu sau probă. Iniţial, termenul documentare a indicat activitatea de informare prin intermediul documentelor, cu sensul reflexiv al verbului a se documenta.

O dată cu evoluţia mijloacelor de comunicare materializate, înţelesul modern al termenului s-a extins spre sensul tranzitiv al verbului, adică activitatea de “a informa” pe alţii, caracteristica care predomină în organizarea modernă a acestui domeniu.

Documentarea presupune o recepţionare mai metodică şi mai temeinică, memoria vizuală a fiinţei umane fiind mai puternică pe tot parcursul vieţii, deci şi cea mai importantă.

Valoarea informaţiei documentare constă şi în perenitate. Fiind fixată pe suport material, ea poate fi transmisă în spaţiu dar şi în timp.

După suportul documentar (denumit şi mediu suport, purtător de informaţie sau mediu de înregistrare) sunt :

a) documente istorice – înregistrate pe suport istoric (argilă, piatră, papirus, pergament, tăbliţe de lemn, pânza etc.).

b) documente contemporane-înregistrate pe suport modern (hârtie, carton, material plastic etc.)

c) documente tehnice - înregistrate pe suport tehnic care poate fi: suport optic (pelicula fotografica, celita, pelicula de film); suport magnetic (benzile magnetice, cartele magnetice, discurile compacte audio);

Necesita utilizarea unui echipament tehnic pentru a fi consultate.

După tehnica de înregistrare (de fixare pe suport)

a) documente obţinute prin metode clasice de înregistrare: documente manuscrise; documente dactilografiate (maşina mecanică de scris); documente tipărite (imprimare cu ajutorul tiparului); documente xerografiate(fotografiere, scriere uscată); documente xilografiate (texte gravate în lemn); documente litografiate (texte gravate în piatra).

b) documente realizate prin metode moderne de înregistrare:

- înregistrare electromagnetică: documente audio (discuri, benzile magnetice etc.) documente video (filmate cu camera de luat vederi simple sau digitale, sau generate de calculator);

- înregistrare electronică – documente electronice (sunt cuprinse fişierele de date şi software-urile de aplicaţie; ele pot fi înregistrate pe suport hârtie, magnetic, optic sau orice alt suport conceput pentru a fi prelucrat pe calculator sau printr-un procedeu similar)

După semnele convenţionale folosite;

a) documente scrise (având la baza litera)

b) documente grafice (în care predomina imaginea)

- schematice (scheme, planuri, grafice, diagrame, hârtii);

- imagini reale sau concrete (desene, picturi, ilustraţii, stampe etc.). Fiecare dintre clasele menţionate poate fi, la rândul sau, subclasată după alte criterii.

Vom reda, în acest sens, câteva posibilităţi de subclasare a documentelor scrise pe suportul modern, hârtie, având în vedere faptul că această categorie de documente intră în sfera de interes a muncii administrative.

A) Documentele imprimate

După natura mesajului:

-texte

-date (numerice, alfanumerice)

După formă:

- foi volante

- broşuri

- cărţi.