Validarea Datelor în Pascal

considera corecta daca respecta o serie de conditii aritmetice sau logice prestabilite. Validarea datelor presupune precizarea urmatoarelor elemente:

- Conditiile de verificare

- Actiunile care trebuie executate cand data este corecta sau incorecta

- Modul de semnalare a erorilor si structura mesajelor

- Modul de corectie a erorilor

- Modul de reintroducere a articolelor dupa corectia acestora

Validarea se poate face la nivel de camp (un camp respecta propriile sale conditii), la nivel de articol (respectarea unor relatii intre campurile aceluiasi articol), la nivelul mai multor articole (respectarea unor relatii intre campurile unor articole diferite, completitudinea pe pachete de documente, corectitudinea unor totaluri pe pachete) sau la nivel de fisier (completitudine, corectitudinea unor totaluri pe fisier).

Cele mai importante validari la nivel de campuri si la nivel de articol se refera la:

- Existenta

- Natura

- Lungime

- Semn

- Apartenenta la o multime sau lista de valori

- Respectarea unor corelatii aritmetice sau logice intre campuri

Daca o data nu indeplineste toate conditiile stabilite, se considera eroare si se solicita reintroducerea ei. Introducerea se poate repeta, fie pana se obtine o data corecta, fie pana cand se depaseste un numar prestabilit de reintroduceri.

Cand un camp este corect, se trece la inroducerea si validarea urmatorului camp. Cand articolul este corect, se scrie in suportul extern si se trece la urmatorul articol.

Figura urmatoare prezinta o secventa de principiu de validare a unui camp dupa mai multe conditii:

Pentru a construi structura repetitiva, necesara reluarii introducerii campului, se utilizeaza o variabila semafor (booleana) ER, care ia valoarea 1, daca a fost eroare (nu s-a indeplinit un criteriu de validare din multimea C1, C2, …, Cn), sau 0, in caz contrar.

1.VALIDAREA EXISTENTEI

O data se considera existenta daca in campul corespunzator ei nu se introduce doar <ENTER >. Verificarea existentei se realizeaza in functie de in functie de semnificatia tastei ENTER la citirea diverselor tipuri de date:

- Pentru date numerice- rol de separator,fiind ignorata la citire

- Pentru date de tip caracter- furnizeaza codul ASCII al caracterului CR (#13)

- Pentru date de tip STRING- rol de terminator

Analiza presupune ca datele sunt introduse camp cu camp, cu procedura READLN. Avand in vedere ca la citirea datelor numerice, <ENTER> este ignorat si ca la citirea intr-o variabila de tip CHAR a lui <ENTER> se solicita un nou <ENTER> , rezulta ca, indiferent de tipul datei, singura posibilitate de verificare a existentei este citirea in variabile STRING, la care numai prin apasarea tastei ENTER se genereaza transferul sirului vid. Daca LENGTH(sir)=0 (sau sir[0]= #0), se considera ca data nu a fost introdusa. Daca valoarea introdusa este diferita de sirul vid se va proceda astfel:

- Pentru date numerice, valoarea STRING va fi convertita cu procedura VAL, definita in unit-ul SYSTEM, care se apeleaza astfel:VAL(s,n,cod_er)

S este variabila STRING care va fi convertita, n este variabila numerica in care s va depune rezultatul conversiei, iar cod_er e o variabila de tip INTEGER care va contine valoarea 0, daca conversia sin ASCII in binar s-a realizat fara eroare, sau pozitia in cadrul sirului a caracterului care nu a putut fi convertit (caz in care valoarea lui n nu se modifica).