Argilă

Domeniu: Chimie Anorganică

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 26 în total

Cuvinte : 6916

Mărime: 2.32MB (arhivat)

Publicat de: John Carter

Puncte necesare: 7

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Vladimir Lucian Ene

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. INTRODUCERE 2
2. STRUCTURA ARGILEI 3
3. MINERALELE ARGILOASE 4
3.1 MINERALE DE ARGILĂ 1:1 5
3.2 MINERALE DE ARGILĂ 2:1 6
3.3 MINERALE DE ARGILĂ 2:1:1 8
4. CHIMIA CRISTALINĂ A MINERALELOR ARGILEI 9
4.1 SOLUȚII SOLIDE 9
4.1.1 Cristalografia soluțiilor solide 10
4.1.2 Tipuri de soluții solide 10
4.1.3 Planuri ionice în structura de cristal a argilelor 11
4.1.4 Tipuri de substituții 12
4.1.5 Spectrometria:un instrument pentru explorarea soluțiilor solide 15
5. PROPRIETĂȚILE ARGILEI 16
5.1 PROPRIETĂȚI CHIMICE 16
5.1.1 Capacitatea de schimb de cationi (CEC) 16
5.1.2 Capacitatea de schimb de anion (AEC) 18
5.2 PROPRIETĂȚI FIZICE 19
5.2.1 Suprafața specifică 19
5.2.2 Densitatea sarcinii electrice de suprafață 20
5.3 PROPRIETĂȚI REOLOGICE ȘI MECANICE 20
6. APLICAȚII PENTRU PRODUSE DERMOCOSMETICE 21
6.1 PROPRIETĂȚILE DIFERITE ALE MINERALELOR DE ARGILĂ ÎN RAPORT CU DEZVOLTAREA APLICAȚIILOR ÎN PRODUSE 22
6.2 UTILIZAREA MINERALELOR DE ARGILĂ ÎN PRODUSELE PENTRU DIFERITE TRATAMENTE 23
7. CONCLUZII 25
BIBLIOGRAFIE: 26

Extras din referat

1. INTRODUCERE

Argila este o rocă naturală sau un sol natural cu granulație fină, care combină unul sau mai multe minerale de argilă cu posibile urme de cuarț (SiO2), oxizi metalici (Al2O3, MgO etc.) și materie organică. Depozitele geologice de argilă sunt compuse în cea mai mare parte din minerale de filosilicați conținând cantități variabile de apă prinse în structura minerală. Argila are proprietați de plasticitate datorită mărimii și geometriei particulelor, precum și a conținutului de apă și devin dure, fragile și non-plastice la uscare sau ardere. În funcție de conținutul solului în care se găsește, argila poate să apară în diverse culori, de la alb la gri sau maro până la roșu-portocaliu profund.

Argila a fost cunoscută și folosită de oameni încă din antichitate. Într-adevăr, argila era implicat în sinteza prebiotică a biomoleculelor și chiar originile vieții de pe Pământ. Argila a devenit de asemenea indispensabilă vieții moderne.[1]

Este materialul folosit în foarte multe tipuri de ceramică, precum porțelan, cărămizi, țiglă și obiecte sanitare ca element esențial al materialelor plastice, vopselelor, hârtiei, cauciucului și produselor cosmetice. Argila este un nepoluant și poate fi utilizat ca agent de non-poluare.

De mare importanță pentru viitorul apropiat este potențialul unor argile de a fi dispersate ca particule de dimensiuni nanometrice într-o fază polimerică, formând materiale nanocompozite cu proprietați superioare. Diversitatea structurilor și proprietăților argilelor și mineralelor argiloase și aplicațiile lor largi îngreunează întocmirea unui text de referință cuprinzător despre toata știința argilei.[1]

2. STRUCTURA ARGILEI

Proprietățile care determină compoziția unui mineral depind de compoziția sa chimică, de aranjamentul geometric al atomilor și ionilor și de forțele electrice care le leagă împreună [2]

Structura argilei înseamnă modul în care diferite particule se unesc între ele pentru a forma un cristal de argilă. Lipirea dintre ioni creează molecule. Aceste molecule se unesc între ele pentru a forma foi. O foaie peste foaie este denumită strat. În timp ce un strat peste strat este denumit cristal. Mineralele din argilă sunt formate din două unități structurale de bază sau foi care sunt tetraedru de siliciu (silice) și octaedrul de aluminiu (alumină) .

În mineralele de argilă, o foaie tetraedrică nu există de la sine. Acesta va fi întotdeauna combinat cu foi octaedrice. Suprapunerea tetraedrului de siliciu și a foilor de octaedru de aluminiu, în combinații indiferente, rezultă diferite minerale de argilă.

Bibliografie

[1] F. Bergaya, B. K. G. Theng, and G. Lagaly, Handbook of Clay Science. 2006. doi: 10.1016/S1572-4352(05)01039-1.

[2] C. D. Barton, Clay minerals. 2002.

[3] A. Meunier, Clays. 2005. doi: 10.1007/b138672.

[4] C. P. Herrero, J. Sanz, and J. M. Serratosa, “Dispersion of charge deficits in the tetrahedral sheet of phyllosilicates. Analysis from29Si NMR spectra,” J. Phys. Chem., vol. 93, no. 10, pp. 4311- 4315, 1989, doi: 10.1021/J100347A079/ASSET/J100347A079.FP.PNG_V03.

[5] J. D. D. Moraes, S. R. A. Bertolino, S. L. Cuffini, D. F. Ducart, P. E. Bretzke, and G. R. Leonardi, “Clay minerals: Properties and applications to dermocosmetic products and perspectives of natural raw materials for therapeutic purposes—A review,” Int. J. Pharm., vol. 534, no. 1- 2, pp. 213- 219, Dec. 2017, doi: 10.1016/J.IJPHARM.2017.10.031.