Studii privind capacitatea antioxidantă a unor compuși fenolici și a carotenoizilor

RADICALII LIBERI ŞI ANTIOXIDANŢII

Teoria „radicalilor liberi” a fost avansată în urmă cu 50 de ani de către D.Harman.

Cei mai mulţi radicali liberi sunt produşi în urma funcţiilor metabolice normale ale organismului.

Aceştia prezintă un electron nepereche, ceea ce le conferă o mare reactivitate.

Au fost identificate:

specii reactive ale oxigenului (SRO),

specii reactive ale azotului (SRN) şi, mai recent,

specii reactive ale sulfului (SRS), cu roluri importante în procese fiziologice şi patologice.

Dintre speciile reactive ale oxigenului (SRO) cele mai întâlnite sunt anionul superoxid O2-, oxigenul singlet, radicalul hidroxil şi peroxidul. Radicalul liber cel mai răspândit, este anionul superoxid (O2-). El este capabil să reacţioneze cu H2O2, generând extrem de puternicul ion OH-, mai puternic chiar decât O2-

Specii reactive de oxigen pot fi benefice, atât timp cât acestea sunt utilizate de către sistemul imunitar ca o modalitate de a ataca şi ucide agenţii patogeni.

Prezintă o mare instabilitate şi agresivitate chimică, fiind foarte activi din punct de vedere biochimic deşi durata lor de viaţă este de câteva milionimi dintr-o secundă.

Sunt capabili să reacţioneze în organismul uman cu orice structură moleculară întâlnită în cale.

Antioxidanţii (AO) sunt compuşi naturali (exogeni), sau produşi de către organism (endogeni), ce au posibilitatea de a reduce / anihila efectele toxice ale radicalilor liberi, de a neutraliza moleculele de oxigen instabile, ajutând corpul să nu-i fie distruse celulele

AO sunt substanţe sacrificate pentru protejarea unor molecule de importanta biologică (ADN, enzime, membrane), ele fiind prima ţintă în calea RL, pe care îi transformă în substanţe mai puţin nocive, iar dacă sunt în cantitate suficientă au capacitatea de a-i anihila

Dacă predomină efectele RL şi ale fenomenelor pro-oxidante, vorbim de îmbătrânire, boală, sau moarte

Reciproc, dacă predomină efectele şi cantitatea de AO, vorbim despre sănătate, strălucire şi tinereţe

În special (dar nu exclusiv), fructele şi legumele sunt considerate ca având efecte benefice AO

Pentru a avea un efect benefic asupra sănătăţii, ar trebui consumate cel puţin 500 g /zi din aceste alimente

OMS recomandă consumul a cel puţin 400 g pe zi, dintre care minim 30 g ar trebui să fie plante leguminoase, nuci şi seminţe

În organismul uman principalii antioxidanţi sunt:

AO enzimatici:

superoxid dismutaza (descompune superoxidul);

catalaza şi peroxidazele (descompun apa oxigenată şi peroxizii);

ceruloplasmina implicată în detoxifierea umorală;

AO neenzimatici se împart în mai multe categorii:

Vitamine:

vitamina A, retinoli implicati în reglarea ciclului mitotic;

carotenii, provitamina A descompune oxigenul singlet;

Vitamina C, acidul ascorbic,

Vitamina E, tocoferoli,

AO cu structură de ioni metalici:

seleniu, drept centru activ al glutation peroxidazei;

zincul, ca stabilizator al structurii membranare.

AO naturali, provenind din dietă:

flavonoizi, cu acţiuni variate în funcţie de structură; fenoli şi polifenoli,

Alti AO

provenind din medicamente, aditivi alimentari sau alţi AO cu structuri chimice variate

CAROTENOIZII (PIGMENŢII CAROTENOIZI)

Carotenoizii sunt pigmenţi neazotaţi, larg răspândiţi în natură, care datorită dublelor legături conjugate din moleculă, imprimă ţesuturilor în care apar o culoare galbenă, portocalie, roşie sau chiar albastră.

CLASIFICARE

După numărul atomilor de carbon din moleculă

cu 40 de atomi de carbon în moleculă, (cele mai raspandite, formate din 8 unităti izoprenoidice)

cu mai mult de 40 de atomi de carbon în moleculă

cu mai puţin de 40 de atomi de carbon în moleculă.

După modul de aranjare a dublelor legături conjugate în moleculă,

carotenoide cu sistem polienic normal

carotenoide cu sistem polienic retro.

După prezenţa diferitelor tipuri de legături în moleculă,

pe lângă sistemul polienic conjugat s-au descoperit carotenoide aromatice, acetilenice (aloxantina), carotenoide alenice (fucoxantina, eloxantina) glicozide carotenoidice.

ROLUL CAROTENOIDELOR

Carotenoidele pe lângă rolul însemnat în procesul de fotosinteză (atât prin absorbţia energiei luminoase, cât şi prin apărarea clorofilei şi a altor substanţe biologic active cum ar fi citocromi, peroxidaze, catalaze, pigmenţi flavonoidici, vitamnia B12, vitaminele E, K, etc.de autofotodistrugere) au un rol însemnat în procesele de oxido-reducere.