Categorii fundamentale privind plata bunurilor și serviciilor - relația produs-piață-resurse - energia electrică

Introducere

Dintre toate formele de energe, electricitatea este una dintre cele mai cautate, atat prin capacitatea sa de a raspunde la multiplele nevoi ale consumatorilor, cat si ca factor de productie, motor de crestere economica. Ea beneficiaza de un potential de dezvoltate deloc neglijabil in domeniul noilor aplicatii, in special in transport si in procesele industriale inovationale. Ca urmare, se considera ca electricitatea va ramane pentru mult timp un indice al calitatii vietii si al dezvoltarii economice.

Sectorul electro-energetic este de importanta strategica pentru orice stat, de el depinzand evolutia sociala si economica. Nu se poate concepe o economie moderna fara un sector electro-energetic eficient, capabil sa asigure si sa sustina cu energie diferite ramuri economice si dezvoltarea sociala. In marea majoritate a tarilor europene, sectoarele energetice sunt situate pe primele trei locuri ca importanta nationala, tocmai datorita situatiei de dependenta reala a intregii societati de acest sector.

Caracteristici ale energiei electrice

Energia electrica a fost si mai este considerate de unii specialisti ca fiind un bun public, care trebuie sa beneficieze de un regim special, necesitand protectie in fata fortelor concurentiale pentru a avea valabilitate pe termen lung, fapt pentru care este distribuita prin intermediul utilitatilor publice.

Considerand ca energia electrica este esentiala in viata moderna- accesul la comunicatii, majoritatea activitatilor casnice si economice- furnizorii sunt obligati sa asigure servirea tuturor clientilor in siguranta, cu un grad ridicat de calitate si fara discriminari fata de cei saraci sau cei din zone rurale indepartate. In schimbul acestor obligatii, companiilor electrice li se acorda dreptul exclusiv de a servi o anumita zona privilegiata pe durate lungi, de regula 15-20 de anis au pe durate nelimitate.

Dupa alte opinii, energia electrica este o marfa sau un serviciu ce poate fi supus legilor pietei concurentiale. Modul in care trebuie asigurat un serviciu public este privit diferit, pe de o parte existand convingerea ca acesta trebuie mentinut in proprietate publica iar, pe de alta parte, se crede ca sectorul privat poate asigura publicului aceste servicii cel putin in aceeasi masura ca si statul, daca nu chiar mai bine, in cazul existentei unui cadru de reglementare corespunzator.

Luarea in considerare a uneia dintre cele doua conceptii fundamentale referitoare la energia electrica denota, de regula, modul in care este structurata si legiferata industria unei tari, precum si felul in care energia electrica este produsa, negociata si vanduta.

Relatiile care se stabilesc intre furnizori si consumatorii de energie electrica au o serie de particularitati care se deosebesc mult fata de relatiile strict comerciale dintre vanzatori si cumparatorii de alte tipuri de marfuri.

Dintre caracteristicile generale ale sistemului electro-energetic le mentionam pe urmatoarele:

- imposibilitatea stocarii energiei electrice, ceea ce determina o simultaneitate a achizitionarii cu consumul propriu-zis;

- caracterul de monopol natural al sistemului de transport si distributie;

- transmiterea reciproca a perturbatiilor, ca urmare a gradului mare de interdependente dintre regimul instalatiilor consumatorilor furnizorilor si ale consumatorilor;

- imposibilitatea substitutiei energiei electrice cu alta forma de energie in majoritatea utilizarilor;

- repercusiuni majore, economice si sociale, la nivel national, determinate de eventualitastea unor evenimente pe piata energie electrice;

- producerea, transportul si distributia reprezinta actiuni cu grade diferite de poluare a mediului;

- reprezinta o forma de energie curata pentru consumator;

Cu toate ca exista o terminologie general acceptata, se considera ca sistemul electro-energetic ( SEE) detine 4 functii distincte:

- producerea (G) – care presupune generarea energiei electrice, inclusive planificarea capacitatilor de productie si a investitiilor necesare;

- transportul (T) – care vizeaza transportul la inalta tensiune, precum si functionarea intregului sistem energetic, inclusive dispecerizarea, reglajul frecventei, s.a.;

- distributia (D) – care se refera la transportul de joasa tensiune al energiei electrice si livrarea acesteia catre consumatorul final;

- furnizarea (V) – sau comercializarea energiei electrice catre beneficiarul final.

Functiile SEE care solicita conexiuni mai mult sau mai putin permanente cu facilitatile clientului- transportul si distributia energiei electrice- sunt aproape unanim recunoscute ca fiind activitati de monopol natural, multiplicarea infrastructurii de transport si distributie reprezentand o dovada de utilizare eficienta a unor resurse limitate.

Categoria fundamentala a economiei de piata este pretul. Este aproape unanim recunoscut ca pretul este expresia in bani a valorii, la baza careia stau cheltuielile de productie si utilitatea. Avand in vedere ca resursele economice sunt limitate, iar nevoile umane sunt nelimitate, raritatea si optiunea devin categorii economice fundamentale. Nu putem vorbi de valoarea si, respectiv, de pretul bunurilor economice fara sa tinem seama de raritatea resurselor si de optiunile generate de aceasta.