Comerțul cu Munca la Negru

Introducere

Sub denumirea de Comerţ se înţelege oferta unor mărfuri, în schimbul unor mijloace de plată (bani) sau alte mărfuri de schimb. Prețul acestor mărfuri fiind stabilit după raportul pe piaţă dintre "cerere" și "ofertă".

Comerţul se limitează deci pe cumpărarea, transportul şi vânzarea mărfurilor, cu cât societatea unde are loc comerţul este mai diferenţiată și complexă apare necesitatea experţilor în acest schimb de produse.

Comerţ în sensul strict al cuvântului, există numai acolo unde al treilea participant (comerciantul) este implicat, participă activ şi realizează un profit prin schimbul de mărfuri. Acest schimb a determinat necesitatea unor înțelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre parteneri, fiind acorduri regionale sau mai extinse.

Un aspect negativ al comerţului poate fi amintit ca de exemplu:

Comerţul cu sclavi.Sclavia în antichitate

Sclavia ca practică socială şi economică s-a dezvoltat în antichitatea greco-romană. Acest regim politic era caracterizat prin proprietatea nobiliară asupra pământului şi, parţial, asupra ţăranilor.

1.Munca la negru. Definiţie. Forme de manifestare

Munca la negru defineşte activitatea desfăşurată fără respectarea reglementărilor impuse de legislaţia muncii şi cea fiscală. Cauzele muncii la negru sunt în principal economice. Munca clandestină permite celui care o practică să-si obţină sau să-si crească resursele, celui care o utilizează să-si reducă cheltuielile, iar ambilor să-si reducă cheltuielile fiscale si sociale.

Munca la negru, în bună măsură, este o activitate de supravieţuire, o situaţie impusă si acceptată de o categorie de lucrători. Din perspectiva lucrătorului, experienţa zilnică arată că economia care foloseste munca neînregistrată şi nefiscalizată este mai ales o economie de supravieţuire şi este prezentă, mai ales, în zonele si localităţile sărace, afectate de recesiune.

Munca în afara cadrului legal este prezentă şi se manifestă sub mai multe forme:

a) o activitate nenormată, neevidenţiată, nefiscalizată, desfaşurată în afara contractului individual de muncă, fără stat de plată legal întocmit şi plata obligaţiilor la bugetul de stat, fără pontaj pentru evidenţierea normei de timp, fără documente privind norme de producţie şi felul muncii, precum şi nenominalizarea în nici un fel a persoanei care presteaza munca;

b) munca parţial neevidenţiată şi nefiscalizată realizată prin evidenţa dubla şi plată “în mână” reprezentând plus faţă de evidenţa din documente;

c) incorecta evidenţiere a producţiei realizate în norme de timp epuizante, mai mari de 8 ore, lucrătorul fiind abuzat şi aflându-se la discreţia patronului;

d) munca pe convenţia de 3 ore pe zi care în realitate se desfăşoară în intervalul de 8 – 12 ore pe zi;

e) specula, comerţul ilicit şi contrabanda;

f) munca ocazională, în sezon;

g) activitatea domestică în gospodăriile populaţiei;

h) munca în aşa numitele “perioade de probă”, neevidenţiată în documente.

2.Avantajele şi dezavantajele muncii la negru.