Falsificarea Produselor Apicole pe Piața Românească

Mileniul al III-lea aduce provocări în toate domeniile, iar domeniul alimentar este unul din cele mai controversate, consumatorul tinzând spre o alimentaţie naturală, sănătoasă, pe când producătorul, în dorinţa de a realiza produse cu un preţ de desfacere cât mai accesibil şi un profit cât mai mare, înlocuieşte produsele alimentare tradiţionale cu produse prelucrate, uneori chiar artificiale sau, în cel mai rău caz, falsificate.

Produsele apicole ocupă un loc secundar în satisfacerea trebuinţelor de hrană sau de altă natură ale omului şi de aceea în literatura de specialitate din ţara noastră sunt relativ puţine informaţii din domeniul respectiv. Totuşi acestea, ca şi în cazul celorlalte produse, sunt în atenţia celor care apelează la metodele de falsificare, tot mai diverse în ultimul timp.

Ne vom opri în cele ce urmează la câteva produse apicole supuse procedeului de falsificare.

Mierea face parte din categoria produselor susceptibile la o gamă largă de falsificări prin substituiri sau adaosuri nepermise.

Din numeroasele substanţe ce pot fi folosite ca agenţi de falsificare un loc particular îl ocupă substanţele dulci din categoria zaharurilor şi a substanţelor îndulcitoare sintetice. Acestea duc la modificarea compoziţiei şi însuşirilor fizico-chimice naturale şi uneori la modificarea caracteristicilor organoleptice. Falsificatorii rutinaţi recurg şi la adăugarea de alte substanţe pentru mascarea efectelor falsificării propriu-zise, adică substanţe adăugate în scopul corectării aspectului şi consistenţei, aromei şi gustului, spectrului polinic şi chiar pentru corectarea unor parametri chimici (aciditatea). În această categorie se încadrează şi adăugarea de substanţe conservante pentru prevenirea fermentării care se poate instala ca urmare a practicilor nepermise.

De multe ori falsificarea este atât de bine realizată încât nu poate fi depistată prin examinare organoleptică, recurgându-se la analize de laborator care vor preciza şi tipul de falsificare.

Tehnicile şi metodele de laborator permit decelarea sigură a tuturor tipurilor de falsificare semnalate până în prezent. Pentru fiecare caz în parte trebuie executată o gamă largă de analize, rezultatul fiind condiţionat de coroborarea rezultatelor cu interpretarea corectă.

Falsificările în cazul mierei de albine se pot realiza: cu sirop de zahăr; cu sirop de zahăr invertit pe cale chimică; prin hrănirea intensivă a albinelor cu sirop de zahăr; cu melasă; cu sirop de porumb sau alt hidrolizat enzimatic.

Primele patru tipuri de falsificări au intrat în practică atunci când preţul zahărului alimentar a coborât cu mult sub preţul mierii.

Criteriile organoleptice, fizico-chimice şi microscopice asigură evidenţierea uşoară a acestor tipuri de fasificare.

Cuceririle ştiinţifice din ultimile decenii ale tehnologiei enzimatice au permis industriei să obţină glucoză în stare pură din amidon, cu ajutorul unui complex de enzime (printre acestea numărându-se amilaza şi maltaza) şi în continuare să convertească o parte din glucoză în fructoză cu ajutorul altor enzime din categoria izomerazelor, obţinându-se siropuri concentrate edulcolante, în care proporţia celor două zaharuri (glucoza şi fructoza) este asemănătoare cu cea din mierea de albine. Ca sursă de amidon se foloseşte aproape în exclusivitate porumbul, din care cauză produsul este cunoscut sub denumirea de sirop de porumb cu conţinut ridicat de fructoză (High Fructose Corn Syrup - HCFS).