Comunicare directă

Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, altfel spus comporta o pluralitate de semnificatii. Cei care se ocupa de domeniile comunicatiei si comunicarii, intalnesc astfel, de la bun inceput, o dificultate majora: acestia nu au de a face cu o operatiune bine determinata, ci cu o multitudine de operatiuni, despre care este greu de spus cu certitudine in ce masura se aseamana.

„Dictionarul enciclopedic vol. I” ofera termenului „comunicare” o definitie deosebit de complexa, acoperind aproape toate domeniile in care acest termen este folosit:

- Instiintare, stire, veste. (DR) Aducere la cunostiinta partilor dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune, intampinare, hotarare) in vederea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg obisnuit de la data comunicarii.

- Prezentare intr-un cerc de specialisti a unei lucrari stiintifice.

- 3 (SOCIOL) „Mod fundamental de interactiune psiho-sociala a per soanelor, realizata

in limbaj articulat sau prin alte coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup.”

Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere raspuns toti autorii literaturii de specialitate. Definitiile sunt numeroase si diferite. In cele ce urmeaza vom prezenta doua dintre acestea, mai largi ca sfera de cuprindere.

„In sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga” (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication).

„Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane. In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion si de calcul al traiectoriei acestuia) afecteaza un alt mecanism (spre exemplu, o racheta teleghidata in urmarirea acestui avion)” (Shannon si Weaver).

Cand un cuvant este la moda, cum este astazi cazul cuvantului „comunicare”, cand activitatile sau evenimentele pe care le reprezinta se multiplica, sensul sau tinde sa se largeasca datorita chiar interesului de care se bucura. Astfel, odata cu diversificarea si masificarea comunicarii, oamenii politici, sefii de intreprinderi, artistii cunoscuti chiar si, in general, orice persoana a carei cariera depinde intr-o masura mai mica sau mai mare de opinia pe care publicul si-o face despre ea, apeleaza la serviciile specialistilor numiti consilieri in domeniul comunicarii.

In acest caz, trebuie sa intelegem prin comunicare transmiterea unei imagini, transmitere care se realizeaza mai ales prin mass-media. In mod firesc, trebuie ca aceasta imagine, altfel spus, reprezentarea pe care ne-o facem despre persoana in cauza, sa fie puternica si in acelasi timp favorabila; in caz contrar, vom spune ca persoana vizata nu are „trecere la public”, ca „nu reuseste sa comunice”. Imaginea sa nu este cea pe care doreste sa o ofere. In loc sa o lase astfel la voia intamplarii, este in interesuul ei sa o consolideze si sa faca in asa fel incat sa fie pozitiva.

municare.

PARTICULARITATI ALE COMUNICARII

- comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza;

- in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;

- orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata

(actiunile verbale si nonverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea

(ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui);

- orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psihologic, social, cultur al, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta;

- procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare, odata initiata, are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces;

- procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, odata transmis un mesaj, el nu mai poate fi „oprit” in „drumul” lui catre destinatar.

La cele enumerate mai putem adauga:

- in situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

- semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat intre partenerii actului de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj;

- orice mesaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.

COMUNICARE SI INFORMATIE

„Comunicare” (apud J.J Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen Stiinta comunicarii) si „informatie” sunt doua concepte atat de inrudite astazi, incat nici o consideratie asupra comunicarii nu poate fi deplina fara o explicitare a informatiei.

In stiinta comunicarii, informatia este, in general, „ceea ce se comunica intr-unul sau altul din limbajele disponibile”. Cu alte cuvinte, informatia trebuie considerata ca o combinatie de semnale si simboluri. Semnalele ne pot duce cu gandul la undele sonore pe care le emitem in actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purtatoare de informatie, semnalele sunt in sine lipsite de semnificatie. Ele pot insa purta semnificatii care -; datorita unor conventii sociale -; pot fi decodate. Altfel spus, semnificatia unui simbol este dependenta de un consens in practica sociala. Indiferent care este natura semnalelor folosite de emitator pentru ca influentarea receptorului sa se produca si sa se obtina efectul scontat, ambele instante -; atat emitatorul cat si receptorul -; trebuie sa atribuie aceeasi semnificatie semnalelor utilizate.

Putem distinge astfel trei valente ale conceptului de informatie:

- aspectul sintactic al informatiei -; succesiunea impusa semnalelor grafice, auditive sau electrice; succesiunea este impusa de catre emitator;