Comunicare în Cadrul Ulbs

Comunicare reprezintă înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legatură. Deşi pare simplu înţelesul comunicarii este mult mai complex şi plin de substrat. Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot atâtea metode de exprimare şi manifestare. Nu există o definiţie concretă a comunicării însă se poate spune că ea înseamnă : transmiterea intenţionată a datelor, a informaţiei.

Comunicarea este “transferul de informaţii prin intermediul mesajelor” afirma Pierre Guirond

“ O trăsătură a tuturor proceselor de comunicare este acea că întreaga comunicare antrenează schimbarea. Ori de câte ori are loc o comunicare se produce o schimbare de stare - se întâmplă ceva care modifică relaţia participanţilor unul faţă de celălalt sau faţă de lumea exterioară “.

Definiţiile pot continua la nesfârşit fiind legate de evoluţia comunicării în multiplicare şi diversificare. Sensul educaţiei este dat de comunicare. Calitatea educaţiei este dată de calitatea actului de comunicare.

Schema clasica a comunicarii este:

Comunicare este deci:

provocare constantă pentru psihologia socială;

activitate;

satisfacerea nevoile personale;

legătura între oameni, etc.

Comunicarea a fost definita ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri.

Esenţiale pentru actul comunicării sunt:

1) relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri,

2) schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaţii,

3) modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajati.

TIPURI DE COMUNICARE :

Dupa nivelul interactiunii:

intraindividuala

interpersonala

de grup

de masa

publica sau mediatica.

Dupa tipul de cod utilizat

verbala (orala si scrisa)

paraverbala

nonverbala.

Dupa canalul utilizat

directa (nemijlocita)

mediata (când se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul,

telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).