Diagnoză organizațională - satisfacția muncii

„Dacă nu ai o slujbă care îți dă bătăi de cap, atunci nu ai nicio slujbă.” (Malcom Forbes)

Organizaţiile acestor timpuri sunt caracterizate de schimbări ireversibile, de priorităţi adesea conflictuale, de presiuni pentru obţinerea rezultatelor. Nici un domeniu de activitate nu rămâne imun. Managerul modern trebuie să micşoreze costurile, să fie permanent informat asupra progreselor tehnologice şi să înţeleagă dinamica rapidelor schimbări ale pieţei şi ale cererii clienţilor. Activitatea de conducere nu a fost niciodată mai solicitantă.

Succesul sau eşecul unei organizaţii sunt intrinsec legate de modul în care acţionează angajaţii acesteia. Managerii pot fi tentaţi să se retragă în aparenta siguranţă a "buncărului" lor de unde să emită ordine. Însă ei trebuie să fie conştienţi că nu se mai pot folosi de autoritate şi coerciţie aşa cum se întâmpla odinioară.

De aceea, cuvântul care desemnează soluţia aplicabilă în acest nou context este implicarea. Managerii trebuie să-şi motiveze angajaţii, insuflându-le angajament şi dorinţă de acţiune şi încurajându-le creativitatea; trebuie să exploateze experienţa, energia şi aptitudinile diverselor grupuri de angajaţi şi să alcătuiască echipe de primă mână pentru a rezolva probleme, pentru a identifica oportunităţi şi pentru a da sens uriaşului volum de informaţii disponibile în prezent.

Rolul motivaţiei nu este doar acela de a-i face pe oameni să muncească, ci de a-i face să muncească bine, de a-i determina să-şi utilizeze integral resursele fizice şi intelectuale. Acolo unde există motivaţie, există productivitate şi performanţă, iar oamenii sunt mulţumiţi. Cu alte cuvinte, toată lumea câştigă. Motivaţia este crucială în succesul privit nu doar la nivelul organizaţiei, ci şi la nivelul oricărui departament, proiect sau plan şi, indiscutabil, reprezintă unul din cele mai importante domenii de responsabilitate ale unui manager.

În îndelunga sa istorie omul a avut o atitudine ambivalentă față de muncă – pe de o parte acceptarea ei ca un „rău necesar”, iar pe de altă parte, o atitudine activă de umanizare, de transformare a sa într-o sferă a afirmării. Munca este văzută de om nu ca simplu mijloc de obținere a celor necesare, dar și ca prilej de satisfacție.

O mare parte din viața noastră este dedicată muncii și, din această cauză, satisfacția în muncă devine un aspect foarte important al activității profesionale, ea av/nd consecințe importante, atâat personale cât și asupra organizației în care se desfășoară.

Legătura dintre satisfacție și practica managerială este vitală pentru reușita în management. Oamenii sunt cea mai importantă categorie de active dintr-o întreprindere și totodată, singurul activ care poate să acționeze împotriva scopurilor organizației. Drept urmare, efortul de a cunoaște mecanismele care stau la baza comportamentelor salariaților nu este greu de înțeles.

Conform graficului realizat în urma analizării răspunsurilor angajaţilor companiei Gamma la chestionarul Job Satisfaction Survey, o medie aritmetică a scorurilor vizualizate indică o satisfacţie globală a muncii de valoare medie. Cei 44 de angajaţi intervievaţi nu se află în niciuna dintre extremele posibile, ei nefiind nici total satisfăcuţi, nici total nesatisfăcuţi de munca pe care o desfăşoară. În cele ce urmează, voi încerca o descriere a climatului de muncă şi a vieţii din compania Gamma, ţinând cont de reprezentarea grafică de mai jos, raportată la semnificaţiile fiecărei faţete în parte, aşa cum apar acestea în cei 36 de itemi ai chestionarului Job Satisfaction Survey (cf. Spector, 1997, pp. 75-76).

Prima dintre dimensiunile chestionarului, satisfacţia cu salarizarea sau pay satisfaction, se încadrează în jurul valorii de 58-59, indicând deci că angajaţii companiei Gamma sunt relativ mulţumiţi în legătură cu salarizarea, fiind plătiţi, în medie, cu corectitudine pentru munca prestată.

Cea de-a doua faţetă a chestionarului este cea a promovării, promotion satisfaction, iar în grafic se încadrează valorii 30, fiind cea mai mică dintre valorile graficului. Aceasta înseamnă că pentru angajaţii companiei Gamma şansele de promovare sunt foarte mici, nici măcar cei care sunt foarte buni în desfăşurarea activităţii lor nu par să aibă şanse foarte mari de promovare. Aceste caracteristici implică şanse foarte mici ca oamenii să evolueze, în comparaţie cu alte locuri de muncă.

Următoarea faţetă specifică chestionarului JSS, supervision satisfaction, nu apare în grafic.