Idealul Educativ

înseamnă a conduce, a îndruma spre un scop.

Finalităţile educaţiei direcţionează şi reglează acţiunea educativă.

Definirea finalităţilor educaţiei constituie o problemă esenţială în pedagogie.

Există un acord unanim de a ierarhiza finalităţile educaţiei după gradul lor de generalitate:

Idealul educaţiei – intenţionalitate generală pe termen lung;

Scopuri – aspiraţii, intenţionate pe termen mediu;

Obiective educaţionale – intenţionalităţi concrete cu caracter particular;

Idealul educaţional – exprimă modelul de personalitate dezirabil pentru o anumită societate şi epocă istorică.

Doi factori esenţiali ne conturează idealul educaţional cu caracteristicile sale:

cu caracteristicile sale;

care învaţă cu interese trebuinţe, ce trebuie luate în considerare

IDEALUL EDUCAŢIONAL CONDENSEAZĂ VALORILE EPOCII RESPECTIVE:

1. În Grecia Antică (Sparta) idealul educaţional dezvoltarea fizică şi militară finalitatea – războinicul

Educaţia ateniană  formarea omului în spiritul Binelui, Frumosului, Adevărului, Sacrului  o dezvoltare armonioasă (intelectual, fizic, moral)

2. În evul mediu, Europa, se conturează două idealuri educative:

- Monarhul (educaţia religioasă);

- Cavalerul (educaţia cavalerească).

Monarhul – 7 arte liberale – gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria,muzica;

Cavalerul – 7 virtuţi – cavaleria, spada, vânatul, înnotul, şahul, cantul, recitire sub acompaniment.

3. Epoca Renaşterii – omul armonios dezvoltat fizic şi spiritual (homo universale).

Rabllais – „omul trebuie să înveţe totul”.

4. Epoca Modernă – formarea unui om înţelept, virtuos, gentelman de a deveni om de afaceri.

I. A. Komenschy - „ formarea unui om cu bune deprinderi”.

I.I. Russo – „Învăţarea meşteşugului de a trăi…..”