Manipularea

De-a lungul istoriei, privind din perspectiva teoriei comunicării, conceptul de manipulare a suferit numeroase modificări. Dacă la începutul secolului al XVIII-lea, termenul își găsea sens, cu predilecție, în terminologia tehnică, industrială, în secolul XIX, apare și înțelesul de act intelectual: manipularea ideilor, înțelesurilor. Abia la începutul secolului XX, termenul capătă conotația peiorativă, datorită componentei de orientare a ideilor în sensul dorit de cel care efectuează manipularea, în defavoarea celui manipulat, ceea ce se traduce printr-o intenție de fraudă, înșelăciune, fără ca subiectul (manipulatul) să fie conștient de acest lucru.

Termenului de manipulare i se acordă, de cele mai multe ori, același sens - sau unul foarte apropiat - celui de persuasiune, însă acest act este unul total greșit, întrucât aceste concepte se diferențiază printr-o trăsătură fundamentală și anume intenționalitatea. (În cazul manipulării de a orienta gândirea celui manipulat - receptorul, fără ca acesta să fie conștient de intențiile manipulatorului - emițătorul de mesaj).

O primă definire a termenului de manipulare poate fi acțiunea prin care un actor social (persoană, grup, mulțime) este obligat să gândească și să acționeze în sensul dorit de manipulator (inițiator), conform intereselor acestuia, prin utilizarea oricăror mijloace de convingere, care pot denatura intenționat adevărul sau sensul real, dar care conduc la crearea unei imagini sau reacții ale actorului social pe care le dorește inițiatorul, creindu-i manipulatului impresia falsă a libertății de gândire și decizie.

O altă abordare a conceptului de manipulare am gasit-o la Septimiu Chelcea, care atribuie termenului semnificația de „acțiune de schimbare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor prin expunerea la mesaje a persoanelor și grupurilor, în vederea atingerii unor scopuri dorite de altcineva, fără aplicarea constrângerilor fizice și fără conștientizarea discrepanței dintre scopurile îndepărtate ale persoanelor și grupurilor țintă și scopurile îndepărtate ale celor care exercită influența” ( Chelcea, 2008).