Degradări, cauze și tehnologii de remediere a fundațiilor

Introducere

Reabilitarea unei construcții se referă la reducerea în stare activă, prin refacere a anumitor uncțiuni ale acesteea care au fost deteriorate în procesul de exploatare din diverse cauze.

Astfel seismele, vîntul, alunecările de teren, incendiile, inundațiile, exploxiile, agenții chimici și procesele tehnologice sunt numai o parte din factorii care pot produce avarii. O altă cauză, care tinde să aibă chiar ponderea cea mai mare, se referă la dinamica modificarilor funcționale din contextul actual.

În mod curent se întâlnesc degradării ale construcțiilor, cauzate de îmbătrănirea materialului prin depășirea duratei de viață, apariția fenomenului de oboseală, curgere lentă, fluaj și din încărcări alternante sau din acțiunea unor agenți chimici.

Sunt numereoase cauzele cînd avariile construcțiilor sunt datorate degradării terenului de fundare prin creșterea nivelului pînzelor freatice, lipsa măsurilor de protecție în cazul pământurilor sensibile la umezire și a pămînturilor ca umflări și contracții mari, infiltrația apelor pluviale și tehnologice sau infiltrația apelor ca urmare a întrețineii defectuase a instalațiilor de aimentare cu apă, de canalizare și de încălzire.

Indirect, construcțiile pot fi averiate și de o serie de factori externi cum ar fi: creșterea traficului în zonă, realizarea unor construcții noi sau degradarea sistemelor de infrastructură, cum sunt canalizările, aducțiunile de apă, etc.

În industrie sunt numeroase procese tehnologice cu degradări de substanțe chimice agresive cum sunt sulful sau clorul, care pot accelera procesul de degradare, mai ales dacă umeditatea este excesivă și lipsesc sistemele de ventilare. Uneori modificările tehnologice pot conduce la creșterea nivelului de agresivitate chimică sau la creșterea nivelului vibrațiilor.

Acțiunea seismică rămâne însă una dintre cele mai importante cauze generatoare de degradări ale construcțiilor, cele mai vulnerabile fiind clădirile vehci, la care nu au fost luate măsuri specifice de protecție.

Uneori numărul mare de seisme înregistrate pe durata vieții unei construcții duc la pierderea capacității portante ca urmare a oboselii materialului. Dar cel mai grav este atunci când apar acțiuni seismice extraordinare, nespecifice amplasamentului care pot cauza distrugeri în masă ale fondului construit.

1. Dispoziții generale

Terenul de fundare din zona activă a fundațiilor și fundațiile construcțiilor au un rol foarte mare în asigurarea rezistenței și stabilității de ansamblu a clădirilor pe toată durata de exploatare a acestora.

La proiectarea și executarea fundațiilor noi trebuie să cunoaștem foarte bine caracteristicele fizico-mecanice ale terenului, capacitatea portantă a straturilor din zona activă, nivelul apei subterane, agresivitatea terenului și apelor subterane față de betoanele și armăturile din fundații etc. Alegerea sistemului de fundare depinde atât de natura terenului de fundare și starea acestuia, cât și de tipul suprastructurii. Mereu alegera sistemului de fundare se va face astfel încât să fie asigurată condițiile de rezistență și stabilitate ale construcțiilor.

Analiza deformațiilor elementelor de construcție a clădirilor și edificiilor este foarte importantă la momentul actual în urma cărora putem determina cauzele apariției acestor defecte începând cu proiectarea și calitatea execuției până la nivelul și condițiile de exploatare a acestora.

În general, în cazul accidentelor în construcții, nu există numai o singură cauză, de cele mai multe ori, se suprapun mai multe.

Reabilitarea construcțiilor deja realizate în practica construcțiilor, constă în asigurarea stabilității construcției ce se datorează calității terenului de fudație și anume proprietatea structurală și de rezistență.

2. Degradări a fundațiilor

Degradările care pot să apară în timp, ca urmare a fenomenului de îmbătrînire a materialelor căt și de efectele unor acțiuni extraordinare îi preocupă în permanență pe inginerii constructuri pentru remedierea acestora.