Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal Decizia nr. 1614 din 2020

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, reclamanta S.C. “A.” S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, a solicitat anularea:

deciziei de impunere nr. x/29.03.2013;

constatărilor raportului de inspecție fiscală nr. x/2 din 5.03.2013.

Prezentarea situației de fapt

Intimata reclamantă S.C. “A.” S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă în perioada septembrie 2008 - iunie 2012 facturi de achiziție în valoare totală de 10.794.500 RON, din care 8.779.198 RON valoare și 2.015.302 RON TVA deductibil, emise de 8 furnizori cu un comportament fiscal inadecvat:

Prezentarea situației de fapt

Organele fiscale susțin că S.C. “A” S.R.L. a disimulat realitatea, creând aparența existenței unor operațiuni, în scopul diminuării obligațiilor reprezentând impozit pe profit și TVA datorate bugetului de stat. Ca urmare, facturile de achiziție provenind de la cei 8 furnizori, nu au fost considerate documente justificative, societății nerecunoscându-i-se dreptul de deducere nici pentru cheltuiala cu bunurile și serviciile în sumă de 4.923.574 RON și nici pentru TVA în sumă de 2.015.302 RON.

Prima instanță

S-a administrat proba cu înscrisuri și a fost efectuată o expertiză financiar-contabilă.

Constatările prezentate de expert au fost însușite de instanță, în esență reținându-se că suma de 2.015.302 RON reprezentând achiziții de echipamente, piese de schimb, materiale consumabile, este reflectată în documentele încheiate conform cu legislația, îmbracă forma documentelor justificative și îndeplinește condițiile de deductibilitate.

Astfel, prin sentința nr. 157/19 iunie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea, a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 146/26.03.2013 și a Deciziei nr. 390/27.06.2013 emise de pârâtă, a constatat că reclamanta are de achitat suma de 62.997 RON cu titlu de obligații fiscale potrivit raportului de expertiză C., a exonerat-o pe reclamantă de restul sumei reprezentând obligații fiscale reținută prin decizia contestată, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 19.930 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Recurs

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (subrogată în drepturile și obligațiile D.G.F.P. Prahova), criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii.

Soluție recurs

Prin Decizia nr. 2160 pronunțată la 30.06.2016, ÎCCJ a admis recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței nr. 157 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a casat această sentință cu trimitere spre rejudecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, ÎCCJ a susținut că este necesară examinarea punctuală a situației relevate de organul fiscal cu privire la realitatea operațiunilor derulate cu fiecare dintre cei opt furnizori ai reclamantei, cu luarea în considerare atât a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrativ-fiscale atacate, dar și a motivelor de nelegalitate a apărărilor formulate de contribuabil, astfel încât să se asigure justul echilibru care trebuie să existe între interesul public și cel privat.

La data de 4.01.2017 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești în al doilea ciclu procesual.

Prin sentința civilă nr. 149 din data de 5 iulie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat în parte Decizia nr. 390/27.06.2013 și Decizia nr. 146/26.03.2013 emise de pârâtă și a constatat existența în sarcina reclamantei a unor obligații fiscale de plată în sumă de 62.997 RON și o exonerează pe aceasta de restul sumei stabilită cu acest titlu prin deciziile contestate.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25.000 RON cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul exercitat în cauză:

Împotriva sentinței civile nr. 149 din data de 5 iulie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.