Principii și postulate contabile

INTRODUCERE

Conform articolului 2, alineatul (1), Contabilitatea, o activitate ce este specializată în măsurarea, cunoașterea, evaluarea, gestiunea și controlul activelor, capitalurilor proprii și datoriilor, precum și a rezultatelor ce se obțin din urma activității persoanelor fizice sau juridice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța ei și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale celor prezentate mai sus, cât și în relațiile cu investitorii prezenți sau cei potențiali, creditori financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori. (Legea nr. 82/1991).

Toți agenții economici din întreaga lume întocmesc „conturi” și situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informații, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică. Toate aceste acțiuni întocmesc contabilitatea.

Obiectul contabilității

De asemenea, toate regulile care privesc evaluarea patrimoniului și a celorlalte norme, dar și principiilor contabile trebuie să fie respectate întocmai pentru a crea cel mai bun aspect al patrimoniului, a rezultatelor și a situației financiare. Obiectul contabilității reflectă în oglindă patrimoniul, situația acestuia și rezultatelor oricărui agent economic, indiferent dacă este o persoană fizică sau juridică.

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/2014, obiectul contabilității este definit ca fiind activitatea de înregistrare, clasificare, sinteză și prezentare a informațiilor referitoare la elementele patrimoniale, financiare și de gestiune ale entităților, astfel încât să poată fi furnizate informații relevante și utile pentru procesul de luare a deciziilor economice.

Astfel, obiectul contabilității cuprinde toate operațiunile financiar-contabile pe care le desfășoară o entitate în cadrul activității sale economice, cum ar fi înregistrarea tranzacțiilor economice, clasificarea lor, sinteza și prezentarea informațiilor financiare obținute prin intermediul acestor operațiuni. Aceste informații pot fi utilizate pentru a monitoriza performanța entității, pentru a identifica riscurile și oportunitățile, precum și pentru a lua decizii cu privire la planificarea și dezvoltarea afacerii.

PRINCIPII CONTABILE

Principiile contabile sunt un set de norme, regulii și procedee ce au ca scop interpretarea uniformă și corectă a raportărilor contabile. Ele stau la baza contabilizării corecte a tranzacțiilor și a altor evenimente, precum și a prezentării fidele a situațiilor financiare și a performanțelor unei societăți.

În practică pot fi întâlnite cazuri în care nu există reguli sau proceduri pentru anumite operațiuni contabile, soluționarea lor fiind posibilă prin recurgerea la unul sau mai multe principii contabile.

Acestea mai pot fi definite și drept elemente conceptuale, cu caracter general, reguli de bază care asigură, pe de o parte, elaborarea normelor contabile și pe de altă parte, reprezentarea fidelă, clară și completă a evoluției întreprinderii prin intermediul situațiilor financiare.

A. Principii teoretice fundamentale:

1. Principiul dublei reprezentări

2. Principiul dublei înregistrări

3. Principiul calculelor periodice de sinteză

B. Principii prevăzute în legislația româneasca armonizată cu normele internaționale:

1. Principiul continuității activității

2. Principiul permanenței metodei - consecvent in aplicarea acelor reguli

3.Principiul independenței exercițiului - (factura trebuie înregistrată în momentul primirii)

4. Principiul prudenței

5. Principiul intangibilității bilanțului de deschidere

6. Principiul necompensării

C. Alte principii:

1. Principiul cuantificării monetare

2. Principiul costului istoric

3. Principiul entității

4. Principiul menținerii capitalului

I. Principiul independenței exercițiului

Principiul independenței exercițiului mai este numit și principiul contabilității de angajamente. Conform acestui principiu orice entitate are obligativitatea de a reprezenta în contabilitate fiecare tranzacție, indiferent de natura sau scopul exact atunci când se produce, independent de modul sau perioada când numerarul sau echivalentul de numerar este încasat sau plătit.

Astfel, atât veniturile cât și cheltuielile direct rezultate din tranzacție este necesar a fi recunoscute simultan în contabilitate, în momentul producerii.

Exemplu: Societatea „Primăvara” SRL achiziționează de la societatea „Sera cu flori” SRL bulbi de narcise. Tranzacția are loc în luna aprilie 2023. În luna mai toți bulbii sunt vânduți către clienți. Dintr-un motiv independent de Societatea „Primăvara” SRL, furnizorul, „Sera cu narcise” SRL întâmpină probleme cu softul de contabilitate. Astfel, trimite factura fiscală cu întârziere abia în luna mai.

Pentru a respecta principiul independenței exercițiului și contabilității de angajamente și pentru a nu-și denatura evidența contabilă aferentă lunii aprilie ( luna în care s-a realizat achiziția bulbilor), societatea „Primăvara” SRL va contabiliza înregistrarea tranzacției utilizând contul 408 „Furnizori-facturi nesosite”, în contrapartida mărfii. Astfel, firma poate realiza recepția bunurilor în gestiunea și contabilitatea proprie.