Principiile organizării contabilității de gestiune și a calculației costurilor

Principiile organizării contabilităţii de gestiune şi a calculaţiei costurilor

1. Cele două paliere ale contabilităţii

Actualul sistem contabil românesc este un sistem dualist, care separă informaţiile contabile în două:

- informaţii care modelează situaţia patrimoniului, rezultatele şi situaţia financiară a întreprinderii, privind în bună parte relaţiile acesteia cu terţii; ele sunt informaţii publicabile şi transparente şi fac obiectul contabilităţii generale (numită şi “contabilitate financiară”);

- informaţii ce privesc modul de calculaţie a costurilor, structura bugetară şi rezultatele execuţiei bugetelor, dar şi măsurarea performanţelor interne; ele ţin de “bucătăria internă” a întreprinderii, de strategia şi tactica acesteia, fiind confidenţiale şi aparţinând palierului nenormat al contabilităţii, deci contabilităţii de gestiune (numită şi “contabilitate analitică a exploatării” sau “contabilitate managerială” ).

2. Obiective şi principii fundamentale ale contabilităţii de gestiune

Prin opoziţie cu contabilitatea generală, care este un instrument de informare externă, contabilitatea de gestiune apare ca un instrument de tratare a datelor, de informare şi analiză , utilizat de gestionari. Dacă contabilitatea generală are ca obiectiv de a înregistra operaţiile realizate cu exteriorul (clienţi, furnizori,bănci etc.), în scopul de a prezenta periodic situaţii financiare (deci documente de sinteză care să permită judecarea situaţiei financiare globale a întreprinderii), contabilitatea de gestiune are cu totul şi cu totul alte obiective. Acestea sunt:

- gestiunea analitică a stocurilor;

- calcularea costului produselor, serviciilor, activităţilor sau proceselor;

- determinarea rezultatelor analitice prin co mpara rea costului produselor cu preţul lor de vânzare;

- previziunea cheltuielilor şi veniturilor prin întocmirea reţelei interne de bugete;

- controlul costurilor şi bugetelor prin intermediul abaterilor.

Parcurgând lista acestor obiective ne dăm seama că, în cazul contabilităţii manageria le, avem în faţă un veritabil instrument de control de gestiune înscris în sfera controlling-ului şi care răspunde cu prioritate pe două aspecte esenţiale în sprijin irea deciziei manageriale; acestea sunt calculaţia costurilor şi bugetarea activităţii.

Cele două principii fundamentale pe care trebuie să le avem permanent în vedere în acest domeniu:

- Principiul 1. Câteva cifre semnificative sunt mai eficace decât o întreagă documentaţie care nu este consultată din lipsă de timp. Altfel spus, managerii nu trebuie “sufocaţi cu informaţii care nu le sunt de niciun folos!

- Principiul 2. O informaţie aproximativă (dar suficient de apropiată) şi rapidă este adesea mai utilă decât o informaţie mai exactă dar cunoscută prea târziu . Identificarea timpurie a problemelor duce la găsirea din timp a soluţiilor şi la aplicarea din vreme a măsurilor care se impun.

Orice cheltuială devine cost în cazul în care este asociată unei resurse consumate, unui loc de consum, unui produs sau unei activităţi, unei perioade de timp date. În funcţie deci de obiectivul de cost căutat, în urma procesului de selectare şi agregare a cheltuielilor, se poate obţine: costul resursei utilizate, costul locului de consum, costul produsului sau activităţii, costul perioadei.

Procesul de selectare şi agregare prin care cheltuielile trebuie supuse evaluării, măsurării, clasificării, calculului şi ventilării în raport cu structurile mai sus amintite poartă numele de calculaţia costurilor. Dacă procesul cuprinde în plus şi planificarea, analiza şi controlul costurilor şi al rezultatelor, în scopul sprijinirii luării deciziilor, el devine unul mai larg şi, prin urmare, îl vom defini printr-o noţiune mai globală, cea de managementul costurilor.

Calculaţia de cost, ca expresie managerială, are sens şi se pot imagina sisteme acceptabile care să o realizeze . Trebuie însă ştiut că arhitectura calculului costurilor nu este unică şi că sistemele de cost sunt înainte de toate o modelare a funcţionării întreprinderii care răspunde unei simplificări a realităţii. De aceea, nu există o superioritate a unui sistem de cost asupra altuia, c i mai multă sau mai puţină coerenţă asistemului de cost la ansamblul gestiunii organizaţie i. Căc i a legerea sistemului de calculaţie a costurilor trebuie să ia în considerare factori ca : profilul şi mărimea între prinderii (calculaţie centralizată sau descentralizată), structura de producţie şi funcţională a acesteia (organiza refragmentată sau integrată a serviciului de calculaţie), tipul sau modul de organizare al producţiei (de masă, de serie sau de unicat), tehnologiile de fabricaţie utilizate, gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei.