Relația între Contabil și Client

Caracteristici generale ale contului curent

Contul curent, „este folosit de comercianţii care au un volum mare de afaceri reciproce, mai ales când ei se găsesc în localităţi* diferite, aflate la depărtare una de alta. Prin evitarea lichidării individuale a fiecărei creanţe, în favoarea unei creditări reciproce şi lichidării la un anumit termen numai prin plata soldului, comercianţii realizează econo¬mii de bani şi de timp. Mai mult, până la încheierea contului la scadenţă, sumele intrate in cont pot fi folosite de către părţile contractante. Părţile între care se încheie contractul de Cont curent poartă denumirea de corentişti.” (Stanciu Carpenaru, 2004).

Contul curent are la bazǎ o convenţie, care constǎ într-un contract de cont current. Aşa cum este prezentat în codul civil: “Contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgand din remiteri reciproce, considerandu-le neexigibile pană la inchiderea contului. Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă.Dacă plata acestuia nu este cerută,soldul constituie prima remitere dintr-un cont nou şi contractul este considerat reînoit pe durată nedeterminată. (Codul Civil)

Contul curent

Prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă primitorului, prin înregistrarea acestora în cont. Obligaţiile născute din remiterile anterioare se novează şi creanţele recproce se compensează pană la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor.Dobazile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont pană la încheierea contractului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel. (Codul Civil)

Contractele bancare, prezintă aspecte specifice. Astfel, de exemplu, prin semnarea contractului bancar se consideră că clientul a aderat şi la uzurile bancare. „Printre acestea, un rol economic important îl are uzul „datei de valoare” care în Statele Unite determină momentul în care fondurile sunt utilizabile de către titularul contului, iar în Europa reprezintă un mod de calcul al dobânzilor bancare.” (Turcu, 1997). Contractul de cont curent, este un contract bancar, iar regulile de funcţionare ale contului curent, sunt reglementate prin contractul de cont curent, aşa cum este prevǎzut în Codul Civil şi în Codul Comercial.

Normele metodologice privind modul de aplicare şi de utilizare a Planului de conturi, pentru instituţiile de credit, aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.1418 din 1 august 1997 şi prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a României, Nr. 344/1 august 1997, publicate în Monitorul Oficial Nr. 212 bis/ 27 august 1997, precizeazǎ la pct. 54, faptul că: „în conturile curente ale clientului, deschise la bănci, sunt evidenţiate disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta. Disponibilităţile pot fi retrase de titularii de conturi în orice moment fără preaviz. Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile băncii. Soldurile creditoare ale conturilor curente reprezintă disponibilităţile clientelei iar soldurile debitoare ale acestora reprezintă plăţile efectuate de clientelă pe descoperit de cont neautorizat.”(Monitorul Oficial, 1997)

Contractul de cont curent prezintǎ urmǎtoarele caracteristici:.

a) contul curent este un cont bifubcţional, poate avea sold creditor sau sold debitor;

b) prin contul curent se pot derula şi operaţiuni de creditare;

c) disponibilităţile înregistrate în creditul contului curent de disponibilitǎti sunt destinate efectuǎrii operaţiunilor de retragere sau plăţi ordonate de titularul contului, iar pntru sumele aflate în sodul contului, banca calculeazǎ dobândǎ la vedere;

d) titularul contului curent poate trage asupra disponibilităţilor din cont;

- cecuri;

- bilete la ordin;

- ordine de plată.