Rolul inteligenței artificiale în profesia contabilă și de audit în contextul planurilor de redresare și reziliență

Rezumat

Scop - Scopul acestei lucrări este de a contura principalele idei din literatura de specialitate în ceea ce privește conceptul de inteligență artificială, factorii determinanți, precum și modul de manifestare al acestui concept în profesia contabilă și de audit.

Metodologie - Pentru atingerea obiectivelor cercetării au fost selectate atât articole redactate de autori autohtoni, cât și articole redactate de autori străini care tratează această problematică.

Rezultate - Rezultatele studiului au evidențiat faptul că inteligența artificială în contabilitate si audit are un potențial imens de a oferi eficiență, de a reduce erorile și de a oferi contabililor și auditorilor mai mult timp pentru a se concentra asupra sarcinilor mai complexe.

Originalitate - Sistematizarea principalelor idei care tratează problematica implementării inteligenței artificiale în firmele de contabilitate și audit.

Cuvinte cheie: contabilitate, audit, inteligență artificială, digitalizare, automatizare

Introducere

Trăim într-o eră a “darwinismului digital” în care tehnologia accelerează într-un ritm alert, unele persoane și organizații adaptându-se cu greu la schimbări, încercând să rămână conectați cu cele mai recente progrese tehnologice, și chiar să le înțeleagă. În zilele noastre, inteligența artificială joacă un rol primordial, fiind una dintre cele mai avansate inovații care schimbă în mod dramatic tot ceea ce ne înconjoară. Influența acesteia se resimte la orice pas, în aproape toate domeniile de activitate, începând cu cele care activează în domeniul sănătății și până la cele din domeniul financiar. Inteligența artificială revoluționează domeniul financiar-contabil prin inovații care elimină sarcinile obositoare și repetitive, profesioniștii având în acest sens oportunitatea de a se dedica cercetării și consilierii la un nivel mult mai ridicat și profitabil.

Conform cercetătotului Philip Boucher (2020), „inteligența artificială se referă la acele sisteme ce denotă un comportament inteligent prin analizarea mediului în care se află și în care acționează, cu un anumit grad de autonomie, pentru a atinge anumite scopuri specifice”. Conceptul de “inteligență artificială” este legat de subdomeniile din care face parte, și anume machine learning și deep learning. Datorită evoluției inteligenței artificiale, sectorul financiar cunoaște evoluții în ultimii cinci ani, întrucât atât companiile, cât și clienții apelează la diverse tehnologii pentru gestionarea diferitelor provocări pe care le pot întâmpina, dar și pentru diferite oportunități.

Ajutoarele de decizie bazate pe inteligența artificială fac în prezent furori în lumea afacerilor moderne, simultan cu o presiune crescută asupra auditorilor pentru a juca un rol mai eficient în guvernanța și controlul entităților corporative. Această lucrare își propune să treacă în revistă principalele eforturi de cercetare și dezbaterile actuale privind utilizarea de către auditori și contabili a sistemelor inteligente artificiale. Lucrarea prezintă procesul de dezvoltare a sistemelor inteligente artificiale în contabilitate și audit, în lumina beneficiilor și dezavantajelor identificate.

Inteligența artificială reprezintă în prezent unul dintre domeniile cu cea mai rapidă creștere. Conform sondajului CIO din 2019, realizat de Gartner Inc., una dintre companiile de top de cercetare și consultanță, procentul întreprinderilor care implementează inteligența artificială a crescut cu 270% în ultimii patru ani. Cheltuielile globale pentru inteligența artificială în 2019 au fost de 37,5 miliarde de dolari și se preconizează că vor ajunge la 97,9 miliarde de dolari în 2023 (International Data Corporation, 2019).

Originea conceptului de inteligență artificială

Inteligența artificială nu reprezintă o noutate, întrucât rădăcinile acestui concept le regăsim departe în istorie, tocmai în mitologia greacă. Miturile grecești ilustrează povești despre Hefaistos, zeul focului care a făurit arme și armuri miraculoase, printre care obiecte care se mișcă singure, asemănătoare cu roboții inteligenți din zilele noastre. Mai târziu, Aristotel a inventat logica silogistică, primul sistem de raționament deductiv. În 1206 d. Hr., un inventator arab a construit ceea ce se crede a fi primul robot umanoid programabil, sub forma unei bărci în care se aflau patru automate muzicale propulsate de puterea apei.

Conceptul de inteligență artificială începe cu adevărat pe la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu dezvoltarea calculatoarelor. Acest concept a fost conturat în jurul anilor 1945 după terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial în scopul construcției de mașini inteligente.

Câțiva ani mai târziu, prin 1961 a fost creat primul robot industrial, denumit UNIMATE, care realiza munca dăunătoare pentru oameni. Acest lucru a condus în cele din urmă la reducerea locurilor de muncă, iar conform unui studiu din anul 2014, Statele Unite au crescut utilizarea automatizării pe oră lucrată cu 237% între 1993 și 2007. Totodată, în același interval, domeniul producției a fost grav afectat, întrucât s-au pierdut în jur 2,2 milioane de locuri de muncă. În esență, acest studiu ne arată că nu există nicio relație între numărul de locuri de muncă pierdute și gradul de automatizare.

De asemenea, originile inteligenței artificiale sunt stâns legate de Conferința de la Darmouth din anul 1956, acolo unde termenul de inteligență artificială a fost folosit pentru prima dată. John McCarthy, Marvin Minksy, Claude Shannon si Natahaniel Rochester au inițiat un studiu asupra inteligenței artificiale care s-a bazat pe prezumția că “fiecare aspect al învățăturii sau orice altă caracteristică a învățăturii poate fi, în principiu, descris atât de precis încat o mașină poate fi facută să îl simuleze” (Cordeschi, 2007). Conferința de la Darmouth s-a concentrat pe diferite aspecte legate de inteligența artificială cum ar fi automatizarea sau capacitatea computerelor de a se auto-îmbunătăți. Această cercetare în domeniul inteligenței artificiale a fost susținută de Departamentul Apărării din S.U.A. până în anii 1960.

O multitudine de scheme de reprezentare, variind de la rețele semantice la cadre, au înflorit într-o asemenea măsură încât Crevier (1993) a scris că mașinile vor fi capabile, în decurs de douăzeci de ani să facă orice lucrare pe care o poate face un om. În timp ce multe dintre aceste programe, de la Logic Theorist (Simon și Newell, 1958) la SHRDLU (Winograd, 1972) au reușit să simuleze inteligența printr-un domeniu specific, cum ar fi demonstrarea teoriilor logice, a devenit clar că acestea nu se ridică la nivelul inteligenței generale, reale.

Unii autori leagă începuturile domeniului inteligenței artificiale și mai adânc în istorie, de Alan Turing și lucrarea sa din 1950 despre mașinile de calcul și inteligență, concentrându-se asupra faptului că mașinile pot gândi. De-a lungul anilor, cele mai multe dintre viziunile lui Turing s-au împlinit, mai ales datorită expansiunii, inclusiv computerele care distingeau modele de comportament al utilizatorului (Muggleton , 2014).

În ceea ce privește istoria inteligenței artificiale în contabilitate și audit, primele încercări datează din anii 1980. Abdolmohammadi (1987) a identificat domeniile de aplicare diverse ale sistemelor de spirjin în audit și sistemele expert bazate pe cunostințe, ambele crescând eficacitatea procesului de luare a deciziilor de audit. De asemenea, în anii 1980 inteligența artificială a fost revoluționată de complexitatea unor sisteme expert care constau intr-o formă de inteligență artificială. Cu toate acestea, în anul 1987 conceptul a decăzut și astfel a intrat intr-o pauză până în anul 1990, an în care inteligența artificială a fost utilizată în logistică, statistică, economie sau chiar matematică.