Cum a stricat China reciclarea globală

Tema proiectului meu este previziunea deoarece consider că sistemul actual de reciclare este stricat și nu ajută cu nimica. Pentru înțelegerea acestei dileme am să încep cu un document de 2 pagini (primul link de la bibliografie) emis pe data de 18.06.2017 de la care a început degenerarea sistemului de reciclare internațional. Acest document a reușit să trimită întreaga industrie globală a reciclări într-un vârtej neîncetat ar regresului.

Pentru înțelegerea acestui document este nevoie să vedem cum funcționa acest sistem al reciclări înainte de apariția acestuia. Pentru a pune în perspectivă am ales U.S.A. ca exemplu deoarece în opinia mea este unul din cei mai mari exportatori de deșeuri din lume. Să presupunem că o persoană consumă un iaurt împachetat întru-n ambalaj din polypropylene (PE)(codul polimerului este inscripționat pe ambalaj) acoperit de o folie subțire de aluminiu, odată de acesta a terminat îl aruncă în coșul pentru reciclare, după care este preluat de mașina pentru gunoaie reciclate și este dus la cel mai apropiat centru de reciclare. Acolo, această cutie de iaurt, împreună cu alte materiale de plastic reciclate in aceeași zi sunt supuse unui proces semi-automat de sortare. Unele produse sunt mai ușor de reciclat cum ar fi metalele care sunt sortate cu ajutorul unui magnet puternic sau cartonul și hârtia care sunt sortate cu ajutorul gravitației deoarece sunt mai ușoare decât alte materiale reciclabile. Sticla, plasticul și materialele non-magnetice sunt mai greu de sortat, dar și acestea arată diferite una de cealaltă așa că acestea sunt sortate cu ajutorul unui sistem laser, în cadrul unei facilități modern, sau manual de către alți lucrători din cadrul facilității.

După mai mulți pașii centrul rămâne mai mult sau mai puțin doar cu plasticul unde lucrurile încep cu adevărat să fie dificile. Plasticul vine în diferite forme, mărimi și compoziții care la rândul lor sunt supuse altor metode de sortare mai avansate. Plasticul cu valoare mai mare sau pozitivă cum ar fii polyethylene (PE) sau polyethylene terephthalate (PETE or PET) sunt sortate cu mare acuratețe și topite în blocuri mare care sunt folosite în produse mai mari unde duritatea contează mai mult (sticle de șampon, navete pentru sticle, paleți). De asemenea sunt si alte tipuri de plastic cu valoare negativă care nu pot să fie vândute, acestea implică foarte multă muncă pentru a le transforma în materie primă așa că multe companii de reciclare preferă să le vândă altor persoane ca să scape de ele. În mod tipic mai sunt și obiectele din plastic mici, cum ar fii doapele de plastic, pungile de cumpărături sau alte obiecte sub 3 cm imposibil de sortat, care în cel mai bun caz sunt trimise să fie arse în termocentrale iar în cel mai rau caz ajung pe câmpuri.

În concluzie există:

- Plastic de valoare mare

- Plastic de valoare mică

- Plastic de valoare neutră

Toate materialele care sunt mici, nerecuperabile sau care au valoare mică sunt topite împreună în blocuri, acestea se mai numesc reziduri M.R.F. (materials recovery facility) nu au o valoare mare și nu produce nici un profit pentru centru să le sorteze, care conduc la valoarea lor neutră.

În 1969 a avut loc prima Conferință a Deșeurilor Plastice unde marile industrii ale plasticului. În cadrul acelei întâlniri au aflat că liderii politici devin îngrijorați de problema deșeurilor plastice, dar și cât de permanent este acesta. Atunci plasticul devenea din ce în ce mai ieftin de produs si căpăta popularitate, iar când acesta a devenit o problemă pe liderii politici a devenit și pentru industria plasticului. Cu noile informații au realizat că acesta poate fii sfârșitul creșterii lor. Așa ca plasticul avea nevoie de o soluție. Prima lor încercare a fost să facă plasticul durabil și refolosibil ceea ce a fost imposibil așa că au creat un sistem care nu funcționează dar lasă impresia că este bun acesta fiind reciclarea.