Necesitatea includerii în legea penală a persoanei juridice ca subiect al infracțiunii

INTRODUCERE

La momentul actual, societatea cunoa.te o multitudine de forme organiza.ionale ale persoanelor juridice, care demonstreaza nivelul de dezvoltare a societa.ii .i tendin.a continua a acesteia. No.iunea de ”persoana juridica” este o crea.ie a legiuitorului autohton de a introduce o entitate complexa, creata printr-o plasmuire a elementelor juridice de subiect colectiv. Odata cu apari.ia termenului de persoana juridica, a aparut necesitatea introducerii raspunderii juridice în materie penala pentru ac.iunile /inac.iunile acestuia, dat fiind reglementarile în vigoare, care au fost posibile odata cu actualizarea Codului Penal al Republicii Moldova în 2002, cînd a fost adaugat ca subiect al raspunderii penale pe lânga persoana fizica si persoana juridica, care de.ine trasaturi distincte, .i impune respectarea principiilor fundamentale ale dreptului penal, deoarece reprezinta o celula func.ionala a societa.ii.

Pentru aprecierea nivelului de individualizarea a persoanei juridice, regasim în Legea Penala la art.21 , alin (3) no.iuni generice aferente acestuia:

(3) O persoana juridica, cu excep.ia autorita.ilor publice, este pasibila de raspundere penala pentru o fapta prevazuta de legea penala daca aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzator dispozi.iile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdic.ii privind efectuarea unei anumite activita.i .i se constata cel pu.in una din urmatoarele circumstan.e:

a) fapta a fost savîr.ita în interesul persoanei juridice respective de catre o persoana fizica împuternicita cu func.ii de conducere, care a ac.ionat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;

b) fapta a fost admisa sau autorizata, sau aprobata, sau utilizata de catre persoana împuternicita cu func.ii de conducere;

c) fapta a fost savîr.ita datorita lipsei de supraveghere .i control din partea persoanei împuternicite cu func.ii de conducere.

Problematica în materie de persoanele juridice este ca acestea nu au capacitate proprie de a actiona, asa-zisele lor actiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice si atribuite entitatilor colective, ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii obiective a unei infractiuni, iar actele organelor sunt actele persoanei juridice însesi pentru ca organul nu este ceva distinct de persoana juridica, ci apare ca o parte a acesteia.La acestea mai adaugam si faptul ca se considera în literatura de specialitate ca ceea ce scapa din vederea raspunderii penala a persoanelor juridice este faptul ca principiul specialitatii apare ca o regula de drept civil ce nu vizeaza decât materia actelor juridice civile. Prin urmare, principiul specialitatii nu are incidenta in sfera faptelor civile stricto sensu, spre exemplu în materia delictelor civile.

În doctrina s-a aratat ca a consacra raspunderea penala a unei persoane juridice înseamna, în realitate, a angaja raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice care o compun, a sanctiona fara distinctie vinovatii si nevinovatii, pe cei care au aprobat si pe cei care au dezaprobat actiunea infractionala, pe cei care nu au votat si pe cei care au decis comiterea ei. Ideea unei astfel de raspunderi ar conduce la admiterea raspunderii penale pentru altul, ceea ce nu este acceptat. Chiar daca decizia a fost luata de majoritatea membrilor, este injusta sanctionarea celor care nu au aprobat-o, pentru simplul motiv ca ei sunt membri ai aceleiasi persoane juridice. Indiferent daca autorii persoane fizice ai infractiunii au fost sau nu identificati si declarati vinovati, declaratia de culpabilitate pronuntata împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice si a membrilor nevinovati a consecintelor pagubitoare ale unei condamnari penale nemeritate. De aceea, actiunea penala nu poate fi îndreptata decât împotriva autorilor si complicelor prezumati ai infractiunii si numai cei a caror vinovatie a determinat comiterea binfractiunii pot fi declarati responsabili si condamnati. Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinta asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice, iar în caz de organizare a acesteia patrimoniul trece în proprietatea persoanei nou constituite, asa prin urmare sanctiunea aplicata persoanei juridice nu se rasfrânge asupra membrilor.

În cazul în care în adunarea generala a unei societati pe actiuni se ia o decizie care sta la baza comiterii unei infractiuni - publicarea unui articol de presa calomnios, reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protectia muncii, desfasurarea unei activitati de spalare a banilor - suntem în prezenta unei raspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit. Eventualele consecinte

indirecte ale condamnarii persoanei juridice nici nu constituie o pedeapsa pentru persoana fizica ce a actionat, asa cum am aratat mai sus, si nici nu se rasfrâng asupra ei într-un mod diferit fata de alti membri ai entitatii colective.